Opinie / Daniel Nazare încearcă să înțeleagă înregimentarea lui Mircea Lucescu la Dinamo Kiev. La 75 de ani privește înainte, nu se uită înapoi

Mircea Lucescu a împlinit azi 75 de ani. A făcut-o tocmai la Kiev, lângă familia Surkis, la un pahar de vin gândindu-se, se putea orice altfel, la fotbal. Asta în timp ce la porțile arenei unde se află statuia lui Lobanovski sute de fani îi cer demisia, înarmați cu fulare și cu torțe, dar și mulți nervi adunați pe vremea când tehnicianul acuza arbitrajele pro Igor Surkis.

OPINIE / DANIEL NAZARE SCRIE DESPRE IDENTITATE ȘI DESPRE ANTRENORI LANSAȚI DE PROPRIILE CLUBURI. CUM E LA ALȚII, CUM E PE LA NOI

În general, lumea uită repede. Ucraineanul, mai naționalist ca oricare dintre vecinii săi, n-a uitat și, mai grav, nici nu iartă. Ultrașii nici atât.

Antrenorul român a trăit și s-a hrănit, ăsta e adevprul, din adversitate. Dacă peștii mănâncă alți pești, dacă bebelușii beau lapte și dacă în pădure oamenii, pe vremuri, erau concentrați pe vânătoare, Mircea Lucescu trăiește pe baza de rivalitate, adversitate, spuneți-i cum vreți. Se hrănește cu ea, e alimentul lui cel mai de preț/

A mers la Dinamo, apoi a venit la Rapid ca s-o concureze. A făcut performanță la Galata, imediat s-a urcat în barca lui Beșiktaș. De fiecare dată a luptat împotriva muncii lui, poate dorindu-și să arate dacă e bun, dacă mai are energie, dacă-i iese, dacă, dacă…

OPINIE / DANIEL NAZARE SCRIE DESPRE RĂZBOIUL FRF CU LPF. ÎNFUMURAȚII CU LENEȘII, IAR EFECTUL E CATASTROFAL: NIMIC LA NIMIC!

Mulți dintre noi ne întrebăm ce-i mai trebuie, de unde atâta vitalitate, de ce nu stă acasă. Și la 90 de ani, probabil va proceda la fel. Nu-l vom putea vedea la tv, la o cafea cu prietenii și nici la mall cu nepoții. Va trebui să fie acolo, în iarbă, incercând să găsească soluțiile adecvate. Și, sigur, la final, dacă pierde, acuzând o conspirație planetară, un arbitraj părtinitor ori orice altceva care nu l-a făcut să câștige.

Mircea Lucescu e un invingător. În sinea lui nu se poate opri. Crede că nu a învins încă și drumul este lung. Realitatea e că la 75 de ani are foarte multe performanțe adunate. N-are rost să strici tot, lăcomindu-te la senectute. Acum e vremea doar de plimbat, citit și privit în urmă.

Spre deosebire de alții, chiar are la ce să se uite.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-