OPINIE/ Alin Buzărin crede că oltenii nu trebuie să facă o tragedie din ratarea titlului
Învățăminte, nu reproșuri
CFR a luat campionatul și trebuie apreciată pentru asta. Pentru tot ce a dus la al treilea titlu consecutiv. Pentru toamna europeană, pentru veșnicele văicăreli ale lui Petrescu, pentru arta de a ține unit un grup care n-a mai văzut salarii din luna martie, dacă e să-i dăm crezare lui Đoković.
Poate că deznodământul – clar, mult mai clar decât își închipuia oricine – ultimei seri a play-off-ului cade cumva împotriva valului de simpatie națională de care s-au bucurat oltenii, susținuți nu doar de numeroșii lor suporteri, ci și de acei iubitori de fotbal neutri care în acest basm aproape ireal al finalului de sezon, au pactizat, firesc, cu Făt-Frumosul oltean, nu cu balaurul ceferist.
Sezon modest, play-off de mare efect
Craiova a câștigat șapte meciuri din play-off și probabil că ar fi câștigat opt dacă s-ar fi disputat și afurisitul acela de meci de la Giurgiu. Seria a fost spectaculoasă, cu șase succese consecutive, obținute după reluarea fotbalului și dobândite cu Bergodi pe bancă. Dar puțină lume observă că și CFR a obținut în play-off șapte victorii, chiar dacă ele n-au atras atâtea semne de exclamare, ci mai degrabă contestări (penalty fals cu Botoșani, teatru absurd recent, cu FCSB). Oltenii însă plătesc tribut unui sezon regulat bâjbâit, cu schimbări pe bancă, pictat cu rezultate neconcludente în fața unor echipe de mâna a doua și punctat de prea multe schimbări pe banca tehnică. Atunci când nu bați Clinceniul sau Chindia, e mult prea temerar să te gândești la titlu. E adevărat, după sezonul regular se înjumătățesc punctele, dar a se înjumătăți câte un punct obținut cu „Cenușăresele” înseamnă ceva, iar a se înjumătăți trei puncte înseamnă cu totul altceva.
Papură, Pițurcă, Bergodi
Dacă în ultimul meci al sezonului oltenii ar fi câștigat și ar fi luat campionatul, atunci merite li s-ar fi cuvenit și lui Papură, și lui Pițurcă, iar Bergodi, elegant cum e el mereu, n-ar fi ezitat să-i invoce pe lista laudelor. Cum titlul nu s-a obținut, neîmplinirea e și a lui Papură, și a lui Pițurcă. Mai puțin a lui Bergodi, care până la ultimul meci a avut un procentaj de sută la sută. Italianul aproape că n-are nicio vină, doar aceea de a fi încercat imposibilul. Era firesc ca această ață să se rupă la un moment dat, mai ales că pe ea se aflau, aproape de la un capăt la altul, doar succese obținute pe muchie de cuțit, la limită. Din păcate pentru olteni, acest preaplin emoțional s-a vărsat pe dușumea tocmai în ultimul meci, când din gura tunelului a ieșit o echipă alb-albastră care a crezut că dacă se poate uita la stele, atunci e în stare să le și culeagă de pe cer. Iată că n-a fost!
Și-altădată, și-altădată….
Oltenii trebuie să privească înainte și să conștientizeze că peste nici trei săptămâni începe alt campionat. Echipa lor e aproape făcută, cu una sau două paranteze pe care le poate deschide Mihai Rotaru, căruia nu i-a rezistat tentația aproape niciunui mercato. Poate că ar fi de dat Cicâldău, poate Mihăilă, dar poate că ar trebui făcute și eforturile de a fi păstrați pentru la anul, când vor valora mult mai mult. Șefii Craiovei ar trebui să observe că au pierdut așa-zisa finală cu CFR în primul rând din cauza deficitului de maturitate, echipa lor având pe teren doar doi jucători cu adevărat experimentați la nivelul primei ligi, Mateiu și Nistor (plus Bancu, dar în tribună). Ca să iei titlul nu-ți trebuie neapărat o echipă cu media de vârstă apropiată de 30 de ani, dar ai nevoie de o experiență peste cea pe care ți-o dau, de exemplu, Mihăilă și Cicâldău. Dacă ei nu merg, nu se urnește căruța, însă poți învinui oare niște fotbaliști abia ieșiți din adolescență că din cauza lor s-a pierdut meciul?
Mirosul urât rămâne
Să zică mersi Federația, în frunte cu ilustrul său Comitet Executiv, că meciul hotărâtor pentru titlu a fost tranșat într-o manieră atât de clară! Dacă se termina egal, iar titlul se decidea în prelungiri sau de la punctul cu var, simulacrul plămădit la Casa Fotbalului cu doar câteva ceasuri înainte de meci ar fi scos din pepeni pe toată lumea. Așa însă, se uită!
