Ce realizare măreață! 5 serii! 90 de echipe! Echipa ta, fotbalul tău! Așa cum scrie pe sigla federală pe care o admirăm în imagine. Răspândirea judicioasă a fotbalului în toate colțurile țării. Un principiu de pe vremea comunismului biruitor la orașe și sate, preluat în anul 2020! Zdrobite cătușe! Hai la lupta cea mare!
S-a promovat după reguli proprii
Foarte pe scurt, despre aberația maximă a acestei veri. Se știe, pentru accesul în Liga 3 nu s-au mai organizat baraje între campioanele județelor, ci „triunghiulare”, turnee în trei, fiecare cu fiecare. Au rezultat 14 câștigătoare, dar a mai fost nevoie de alte încă 7 formații de pe locurile secunde pentru a întregi numărul de competitoare la nivel național, la neverosimila cifră de 90! La egalitate de puncte între locurile 2 n-a primat golaverajul, cum era firesc, ci criteriul fair-play, numărul mai mic de cartonașe. Așa s-a ajuns la postura absurdă în care Bărăganul Ciulnița (3 puncte, golaveraj 3-6) a devenit echipă de Liga 3 înaintea celor de la Sporting Vaslui (3 puncte, golaveraj 4-2) numai pentru că ialomițenii au primit mai puține cartonașe galbene decât moldovenii! Asta în condițiile în care au jucat un singur meci (0-6 cu CSA Steaua), pe celălalt câștigându-l la masa verde, 3-0, prin neprezentarea Argeșului Mihăilești. Păi e firesc ca într-un meci să iei mai puține cartonașe decât în două! Dar capetele pătrate așa au gândit că trebuie să facă și așa au făcut, în baza unui criteriu de departajare care nu e valabil nicăieri în altă parte pe cocoașa Pământului!
Avem 90 de echipe. Cum procedăm?
Ne punem această întrebare numai după ce raportăm, împăunați, că am crescut numărul de echipe la hectar. Le împărțim în serii, pe criterii geografice, și începem campionatul. 17 runde în tur, alte 17 în retur. La Liga 3 nu poți să joci în ianuarie, poate nici în februarie, campionatul e cam lung. Sunt cheltuieli. Deplasări, chiar dacă nu foarte lungi la 5 zone geografice, dar posibil ca unele să treacă de 200 de kilometri, adică spre 500 dus-întors. Cheltuieli de organizare. Barem de arbitraj și de observare, joci 17 meciuri acasă, măcar 1.000 de euro per meci. Plus testele Covid. Chiar așa, ce facem cu testele?
Cine plătește?
Să zicem că un test e în jur de 50 de euro și că o echipă presupune spre 30 de „subiecți”. Înseamnă 1.500 de euro. De două ori pe lună, că așa scrie la protocol. 3.000 de euro pe lună. Măcar zece luni de sezon (cu pregătiri cu tot, că și la antrenamente trebuie să te testezi), adică 30.000 de euro de echipă. Cine dă acești bani? La eșalonul trei există profesionism doar pe hârtie, materializat prin aceea că jucătorii și antrenorii semnează contracte, asemănătoare până aproape de identitate cu cele din Liga I. Dincolo de acele contracte, profesionismul dispare și lasă loc celui mai lustruit amatorism, cu componenta sa esențială, traiul de pe azi pe mâine. Avem 1.500 de euro acum, îi chemăm pe domnii aceia să ne bage bețișoarele în nări. Nu știm dacă o să mai avem aceeași sumă și peste două săptămâni, dar vedem noi ce facem. Sănătoși să fim (și negativi!) până atunci.
Alegerile vin și trec
Cum majoritatea echipelor de Liga 3 din cuprinderea zării sunt ajutate de autoritățile locale, într-acolo se îndreaptă și speranțele de finanțare a costisitoarelor teste. E foarte posibil ca domnii aceia cu chipurile printate pe banerele atârnate între stâlpii de telegraf din orașe, orășele și comune să dea acești bani până la alegeri, dar probabil că n-o s-o mai facă după ce se vor fi văzut cu sacii în căruță.
Poate trece molima
Cât o să țină, domnule, și nebunia asta? Poate încă o lună, două și se termină! Vă spun eu, tăiem porcul fără mască! Așa gândesc mulți, că lucrurile se vor relaxa, iar protocolul va permite înlesniri. Ar fi singura speranță ca această competiție-mamut să se poată desfășura. Dar, cum liga a treia a întâmpinat mari dificultăți și când nu era pandemie (de regulă, cam două echipe din fiecare serie spuneau pas pe parcurs), iar acum avem 90 de competitoare, nu 80, speranțele sunt mici.
Să dea Federația!
Facem niște socoteli. Am zis cam 30 de mii de euro pentru fiecare echipă de L3. Cum ele sunt 90, ar fi peste 2,5 milioane de euro la nivelul întregii competiții. Dă FRF banii aceștia, se angajează să suporte costul testelor? În mod normal așa ar trebui, mai ales că 90 de echipe înseamnă 90 de voturi. Dacă vrei Daciadă, plătește!
Comments 1