Echipele românești sunt lipsite de imaginație, iar montajele astea în Adobe Photoshop cu Messi sunt foarte proaste, nu mai sunt nici cursurile de word, excel, powerpoint, windows 95 sau MS Dos ce erau odată. Așa cum în urmă cu 48 de ani, marele Dobrin era la un pas de Real Madrid, de le-a înnodat picioarele ălora de acolo, la retragerea lui Paco Gento, cu Eusebio sau Santillana, de se foia Santiago Bernabeu în scaunul cu rotile de plăcere, așa s-a întâmplat și în plină pandemie de covid19, cu Lionel Messi, care a venit incognito să dea o probă de joc la Roberto Ziduri.
Un sat uitat de lume, aparent, nu și de rudele străvechi ale lui Che Guevara, din Rosario, Argentina, că pe linia asta a aflat și Leuțu Messi de el, situat în Dâmbovița, unde mărul de Voinești e ca următorul FIFA, de la EA Sports, strălucitor, dar fără spectatori. Nu e greu de ajuns. Aterizezi pe Otopeni, închiriezi o mașină, faci 4-5 ore până la ieșirea spre Pitești, muști un pic dintr-un covrig și prima autostradă a țării, cum o visa nea Nicu, magistrala nealbastră, te duce spre Dâmbovița, unde Constantin Brâncoveanu își plimba bogățiile. Normal, Leuțu Messi e un pasionat al istoriei României, i-a plăcut enorm partea cu domniile fanariote. Dar să lăsăm descrierile astea de inteligență artificială, să vă spunem cum a ajuns Messi la Roberto Ziduri.
Luaseră 8 de la Bayern Munchen, oricum, știa că o să plece, de la începutul anului tot spunea: “Amigo, puțin 80 de milliones, yo quiero mas, mas que un club, mas 100 milliones!”. Bartomeu îi zâmbea, îi închidea ușa și apoi se auzeau niște cuvinte, ceva cu: me lleva la chingada madre și un me cago en Messi. Leuțu se făcea că nu aude și-l mai suna pe prietenul său, Roberto, i se tot plângea că Pep nu-l mai sună, că a dat de niște chinezi prin Milano, care bagă mult în ele, dar preferă oamenii cu peruci și că la Paris sunt impozitele atât de mari, că s-ar alege cu un salariu mediu din Venezuela. A plâns Leuțu, dar Roberto l-a chemat la echipa sa. Nu știm dacă trebuia să meargă în Uruguay, Paraguay sau Chile, dar incapabila de la agenția de turism i-a zis: “Aaaaa, Roberto Ziduri!”. I-a dat boarding-pass-ul, Leuțu a simțit că avionul pleacă spre est, nu spre vest, dar era prea obosit. A ajuns la București, unde nu l-a văzut nimeni, că erau toți cu măștile sub nas, s-a urcat în Dacia Logan, cu aer condiționat, închiriată de Roberto, care aflase că-i vine un argentinian în probe.
Messi a ajuns pe la 18:47 la Ziduri, deși aterizase la 11:58, pe Otopeni, iar asta l-a făcut să creadă că este în Chile. N-a scos un cuvânt tot drumul, nu l-a sunat nimeni, doar scrolla printre meme-urile din social media și și-a dezinstalat și tik-tok-ul, cu gândul: “R-ați ai dreacu de chineji mincinoși. Milano, ă?”. Nici arabul n-a mai sunat, Pep era la o nuntă prin Andaluzia, iar nevastă-sa avea grijă de cei mici, în elicopterul din vilă. Lucrurile erau normale, până când a ajuns direct la stadion. S-a echipat, a simțit că tricourile sunt contrafăcute, a plâns un pic, pentru că în Argentina juca în niște tricouri un pic mai bune, când era copil și Catalunya nici nu visa la el.
Întâmpinat de băieți, căpitanul echipei i-a zis: “Amigo, jugadores pe falso, că ăștia e proști, să moară mama de te mint, lua-le-aș familia-n sabia, ca-n Găești! Para atento, că no me quieres, contesta la balones, mingea, dai lung și fugi, salir, fugar, plm!”. Era meci important, cu Gloria Cornești. Vă dați seama, teren gol, fără tribune, doar niște băbuțe plictisite se uitau la tatuajele Leuțului. “I-a tâmpit Bucureștiul, mamă, tu crezi că Ion când se urca pe mine, mie îmi păsa de ancora aia de pe braț? Sau că scrisese Mariena, în loc de Marilena?”. Frusa, care fusese versată în tinerețe și avusese la și între picioare toți țăranii colectivizați din zona Odobești și Brâncoveanu se lăuda Marilenei că știe spaniolă: “Ia, că-i zic ăstuia, că cică e spaniol, e albanez din ăla din telenovelele de pe Acasă. Te quiero, mi amor, leche, leche de cabra, colesterol a la vaca. Ptiu, că frumos ești, semeni cu Ilie Securistu, de făcea microfonie steriletul meu când ne iubeam prin birourile CAP-ului de la Găești!”.
Leuțu a simțit că băieții sunt praf, nici măcar nu s-a chinuit, era atât de deprimat că ăștia l-au pus pe stânga, pentru că erau la curent cu fotbalul mare, că-n Liga I soluțiile lui Rădoi ar fi fost Bancu și Camora. Românul a profitat, a zis că dacă aduce un străin, chiar și la Liga a III-a, cu un pic de reclamă și un telefon la Rotaru și Burleanu, pac, naturalizau Leuțu și avea Naționala fundaș stânga. Nu era nimeni pe stadion, doar un ciudat care a făcut o poză la început, cu telefonul lui, cică Aifon 12, nu-l putea contrazice nimeni, scria clar pe ecran: Aifon 12, cu sistem Aioes Bun. Doar Leuțu s-a gândit la omul cu perucă de la Milano, chinezii nu-i dau pace, dar era fericit că nu-l vedea nimeni celebru, nu știa nici Frusa Versata că marele Lionel Messi juca la Ziduri, meci capital cu Cornești. Nu s-a făcut de râs, să știți, a dat drumul la minge din prima, n-a alergat deloc, dar ne-a zis și Tuci: “Se vedea că era fotbalist! Era serios, n-a întrebat de bagaboante, nu s-a atins de berea la pet de după meci, avea gleznă fină. Noi i-am zis Messi, că semăna leit cu el, jur, dar n-avea explozia aia și juca și fundaș stânga. Oricum, mai bun decât Bancu, să știți. Și peste Toșca, știți eu sunt fecesebist, stelist, adică țin și cu Talpan, dar și cu Gigi!”.
Fix așa a fost, Roberto Ziduri n-avea bani de Liga a III-a, decât de tricouri făcute la mișto și fotbal de plăcere, așa că după meci i s-a strâns mâna lui Leo și i s-a spus frumos: “Amigo, bueno fotbal, buen jugador, acasă, go home, du-te! This is the downtown, go to the autostradă, cum morții mă-sii îi zice bă în engleză? În spaniolă e autostrada sigur!”. Leuțu a plecat, de data asta a făcut doar 4 ore până la aeroport, s-a urcat în avion și se tot întreba în drumul spre Catalunia: “De ce tot înjurau ăia atât de colorat. Chiar există me cago en todos muertos de tu madre? Cred că așa-i zic și eu scârbei de Bartomeu. Stai să văd ce mai zice Puyol pe twitter…”
