Degeaba se plâng oltenii că meciurile cu porțile închise i-au defavorizat cras. De data asta, duminică, împotriva Astrei, le-au creat cel mai mare avantaj cu putință. Închipuiți-vă ce-ar fi fost cu fanii în tribune! De ce primire ”fastuoasă” ar fi avut parte băieții după eliminarea din Georgia!
De ce fel de alintări s-ar fi bucurat Bancu, Acka, Cicâldău, Ivan și ceilalți. Oricât i-ar fi ferit Bergodi pe unii de furia mulțimii, nebăgându-i în echipă, ei ar fi fost acolo și ar fi trebuit să ia în piept uraganul contestărilor. Ar fi aflat, dacă nu știau, că publicul oltean e capabil nu doar de manifestări de simpatie, ci și de cea mai viscerală vendetă împotriva celor pe care-i iubesc și care-i dezamăgesc. E o lecție care trebuie trăită și înfruntată pe viu, fără menajamente. Din ea ar trebui să ieși călit și totodată precaut, atent ca altădată să nu se mai întâmple astfel de catastrofe.
Lăsați dungile!
În zilele dintre Sepsi și Lokomotiv mare parte dintre oamenii de media ai clubului au fost extrem de ocupați. Ideologii dreptății eterne au tot trasat linii care să ateste că golul marcat de Koljic în Covasna a fost regulamentar. Dungi paralele fie cu linia careului de 6 metri, fie cu tunsoarea gazonului, fie cu Ecuatorul, fie cu Tropicul Racului, fie cu Paralela 45, cu micii suculenți care se mănâncă acolo cu tot! Dar oricum făceau ideologii, paralelele lor tot se întâlneau pe undeva. Mai aveau un pic și chemau specialiști oftalmologi să arate că de fapt ochiul uman percepe altceva decât e în realitate, că n-a fost ofsaid și că nervul nostru optic n-are ecuson FIFA, așa cum are globiul ocular al agerului asistent. La ce-a folosit? La absolut nimic. Doar la senzația unor arbitraje interne amabile, care-ți aduc niște puncte, dar nu te ranforsează pentru Europa League. Deși o pentru a învinge o echipă ridicol de slabă precum Lokomotiv Tbilisi nu trebuie să fii cine știe ce ranforsat.
Acum, cu Astra, iarăși a fost un pui de ofsaid, și tot la Koljic. Nu de doi metri, ca la Botoșani-Iași (nu e nevoie de VAR pentru asemenea faze) dar ofsaid tot a fost. Nimeni dintre olteni n-a pus accent pe subiect, s-au plâns nițel, în treacăt, cei de la Astra, și gata! Nu ajută la nimic asemenea cadouțe ambalate suav, mai ales că ele au venit în fața unui adversar debusolat, Astra, care abia stătea în ghete și nu putea emite niciun fel de pretenții la Craiova.
Schema de tratament
Acum doi ani, CFR pățea o rușine similară, la eșecul cu Dudelange. Deși, față de amărâții georgieni, luxemburghezii păreau o supercampioană. După Cluj, în grupe, au pierdut greu cu Milan, 0-1, și au făcut un 0-0 cu Betis Sevilla, ceea ce lui Lokomotiv Tbilisi nu-i va fi cu putință în vecii vecilor.
Însă despre CFR vorbeam. Ce-au făcut atunci clujenii, după acea eliminare rușinoasă? Au băgat capul în pământ și au început să câștige meciulri în campionatul intern. Au luat titlul (cel mai lejer dintre cele trei obținute în ultimele tot atâtea ediții) și apoi au avut un traseu extraordinar în Europa. Acela pe care-l știm. Celtic, Lazio, Rennes, Sevilla, la un pas de al doilea tur al primăverii europene.
Așa se spală o astfel de rușine. Lăsând ceva memorabil în urmă, ceva pozitiv, care să întreacă în dimensiune dezastrul. Altceva decât linii paralele cu Tropicele, prin care tu vrei să dovedești euclidian că nu e ofsaid atunci când e!
