Să aplaudăm acest 3-2 în deplasare, care nu e cea mai des întâlnită specie de scor în istoria noastră recentă! Să apreciem la dimensiune normală această victorie pe teren străin în fața unui adversar de calitate, cu cotă semnificativ mai bună ca a noastră!
Dar să nu uităm că e 8 septembrie și exact peste o lună vom avea fluturi în stomac (iată că expresia poate fi aclimatizată și în fotbal!), fiindcă ne vom pregăti fotoliile pentru meciul acela de pe stadionul despre care știm doar că începe cu ”L”, se termină cu ur”, și are o grămadă de litere, de parcă ar fi medicament.
E-sen-ți-al!
Mai aplaudând o dată victoria cu Austria, să pricepem totuși că a fost obținută în contextul unei grupe, a unei competiții cu adițiune de puncte, în care busuiocul mai poate fi dres, dacă nu-ți iese fiertura de la început. În Islanda va fi un meci de ”totul sau nimic”, la fel ca și după aceea, în noiembrie, dacă va fi să jucăm cu învingătoarea dintre Ungaria și Bulgaria. Dincolo de Liga Națiunilor, importantă și ea, aceste baraje trebuie să ne trimită la Campionatul European și să ne ferească de rușinea de a găzdui o asemenea competiție fără să participăm la ea.
Apărarea
Să luăm de bun ce-a fost bun la Klagenfurt și să vedem cu ce am putea să fim și mai buni în Golful care Fumegă ! (Aceasta e traducerea complicatului nume Reykjavik). E posibil ca până atunci să-i avem pe Mitriță, pe Keșeru, pe Man, absenți acum din diverse motive, însă toți trei se referă la partea ofensivă a problemei. Dar trebuie să facem orice ca să ameliorăm această apărare șubredă, în care Chiricheș nu prea ține 90 de minute, Nedelcearu intră mereu neconectat la ce se întâmplă în teren, iar Grigore, chiar dacă dă gol, se cam bagă pe sub minge la centrările adverse. Și să reținem că nu (prea) avem fundași laterali.
Cu vaca la raze
În dreapta, orice s-ar spune, peisajul nu oferă variante. Burcă e stoper, Hanca e mijlocaș. Improvizații. Poate Râpă? Sau poate Cristi Manea, care a semnat deja (definitiv, nu împrumut, cu CFR) și care poate că va deveni soluția perenă a naționalei, aflată mereu în suferință pe acest post după retragerile lui Dan Petrescu și Contra. Mai e o lună, încă vreo patru etape de campionat, plus niște meciuri în europa, în care Cristi poate atinge nivelul de competiție!
În stânga e și mai și! Cornel Dinu a spus, în editorialul său de astăzi, din Fanatik, citând din folclorul peluzei, că la golul austriac de 1-1 Bancu era plecat cu…vaca la raze. De trei ani Nicușor joacă fundaș stânga atât la club, cât și la echipa națională, și pare tot neadaptat canoanelor postului. Să fie din cauza tricoului cu nr. 11, specific unui post mult mai avansat? E greu de crezut că dacă va trece la 3 sau la 4, mai ale meseriei de fundaș stânga, își va ameliora deprinderile defensive într-un timp așa de scurt. Și-atunci? Toșca? Sau poate Camora? Asta ar însemna să lăsăm puțin mai jos nasul naționalist și să observăm că pentru ruși, de exemplu, în meciul cu Ungaria, a marcat fundașul dreapta Fernandez, un brazilian care a obținut cetățenia după ce-a fost pus să recite din Pușkin.
Starea mentală
Toate acestea sunt detalii tehnice, de perfecționat pe fondul unui psihic care trebuie să părăsească starea de ehforie din Carinthia (regiunea austriacă a cărei capitală e Klagenfurtul) și să pătrundă în răceala metalică a Atlanticului de Nord. În Islanda va trebui să ne fie frig, să ne fie foame de victorie și, mai ales, să ne fie jenă de ipostaza de care vorbeam mai sus, aceea de a găzdui parte din Campionatul European fără să participăm la el.
