Anul 2020 a fost unul greu, chiar blestemat. Mulți fie am fost bolnavi, fie am pierdut persoane dragi, afaceri, locuri de muncă, oportunități etc. Acest coronavirus a făcut ravagii în toate domeniile, chiar dacă nu este unul atroce (întrebați oameni care lucrează în domeniu și după ce veți auzi câteva exemple de viruși de-a dreptul sadici, îl veți considera pe covid-19 „de gașcă”). Mă așteptam ca toate aceste rele abătute asupra omenirii să o facă mai tolerantă, mai înțelegătoare, într-un cuvânt mai bună. Însă, pe lângă alte multe întâmplări și cele petrecute la meciul de Liga Campionilor, PSG – Istanbul Bașakșehir, m-a făcut să-mi dau seama că optimismul meu este nefondat.
Eram obosit să mai scriu încă un text în care să-mi arăt încă o dată scârba și disprețul față de corecții politici, să demonstrez fățărnicia, exagerările și răul pe care atotprezența lor îl face întregii omeniri. Și totodată să constat din nou cât de proastă este omenirea că le ia în serios argumentele, în loc să-i strivească atunci când o iau razna. M-au revoltat însă prea tare cele petrecute pe Parc des Princes.
Putea fi mai atent
Evenimentele petrecute în minutul 16 al amintitului meci sunt binecunoscute, așa că nu le mai amintesc. Pe Sebastian Colțescu l-am criticat adesea în textele mele, fiind un arbitru care creează multe probleme, ba chiar le caută, are multă personalitate, dar e încăpățânat, arogant, suficient și nu știe ce înseamnă să arbitreze „în spiritul regulamentului”. Pentru toate acestea merită criticat în presă, taxat, pedepsit, suspendat chiar, ceea ce n-a prea făcut-o CCA, fiind chiar un răsfățat al acesteia. Dar să nu-i punem în portofoliu și ceea ce nu-i aparține: rasismul. Personal nu am a-i reproșa ceva în cele întâmplate la meciul de la Paris. Poate doar că putea fi ceva mai atent la exprimarea cu voce tare în această perioadă fără spectatori, când cele din teren se aud mult mai fidel, iar vânătorii de rasism sunt foarte vigilenți, căci altceva nu știu să facă.
Conotații diferite „negru” cu „nigger”
Nu a fost nimic rasist în cele spuse de el. Termenul de „negru” a fost folosit doar pentru a-i evidenția arbitrului de centru un personaj care comitea o abatere. Nu a imitat o maimuță, nu a folosit vreo interjecție de genul „cra-cra”, nu i-a zis ceva jignitor legat de naționalitate, rasă, religie etc. Și mie, când eram mic, când am văzut prima oară un om de culoare, părinții mi-au explicat că respectivul este „un negru”. Iar părinții mei erau departe de a fi rasiști, fiind mândru și le voi fi recunoscător pe vecie pentru educația pe care mi-au dat-o. Ghinionul lui Colțescu a fost că termenul „negru” din limba română se aseamănă cu cei având aceeași însemnătate din alte limbi de circulație mondială. Dacă i-ar fi spus „tuciuriu”, n-ar mai fi existat vreo problemă. Totodată, în română, termenul de „negru” nu are aceeași conotație cu „nigger” din engleză. Degeaba însă le-ai fi explicat acest truism corecților politici, căci chiar le-ai fi stricat ziua în care tocmai savurau „capturarea” unui „rasist”. Căci, după cum s-a văzut, nu a mai contat că Webó făcuse ceva ce contravenea regulamentului, pentru care se sesizase Colțescu. La fel ca la George Floyd, la care s-a uitat imediat cu bună știință că era un răufăcător cu cazier cât o bibliotecă. Voi reduce la absurd situația, închipuindu-mi că Webó băga cuțitul în cineva de pe marginea terenului, iar Colțescu i-ar fi transmis lui Hațegan „vezi că negrul ăla l-a înjunghiat pe unul, acolo pe margine”, sunt convins că Webó n-ar fi pățit absolut nimic, în schimb Colțescu ar fi avut parte de aceeași linșare publică plus pedepsele UEFA, ca și acum, doar pentru termenul de „negru”.
Webó, principalul vinovat
Cel pe care corecții politici îl consideră marea și biata victimă este de fapt principalul vinovat al tuturor celor întâmplate. El a aprins chibritul în camera cu combustibil. În afara faptului că a făcut ceva dincolo de regulament, prin care a atras atenția arbitrilor asupra sa, a și declanșat întregul scandal în mod intenționat. Haideți să ne reamintim cât de delicat a reacționat acum ceva ani Bănel Nicoliță, care chiar fusese victima unor scandări rasiste. În spatele acestei „ofense”, camerunezul a urmărit în cazul de față cu totul altceva: fie să pună presiune puternică pe brigada de arbitrii din teren, negândindu-se că-i va ieși atât de bine, încât meciul să fie oprit de tot; fie să atragă pur și simplu atenția internațională asupra sa, căci de multișor nu prea și-a mai văzut scris numele pe nicăieri. Dacă nu ar fi urmărit așa ceva și chiar se simțise cu adevărat deranjat, ar fi găsit un moment în care s-ar fi dus discret la Colțescu, doar face to face, și i-ar fi spus că folosirea acelui cuvânt îl jignește. Auzind explicația că în România respectivul cuvânt nu are sens peiorativ, probabil că ar fi înțeles, iar azi nu ar mai fi existat această hărmălaie, în ciuda corecților politici.
Să vedem cine arată cu degetul
În masa corecților politici și-au făcut loc tot felul de acuzatori la adresa brigăzii române de arbitrii, însă destui dintre ei cu un trecut care nu le prea dădea voie să arate cu degetul. Mă voi opri doar la câteva asemenea… entități:
- Mulți turci, de la clubul Istanbul Bașakșehir, dar și din presa lor, și oameni politici, și de pe stradă etc. Da, turcii, niște… exemple de toleranță față de națiunile conlocuitoare. O pot confirma armenii, kurzii etc. Nici până astăzi nu și-au cerut scuze pentru genocidul armean din 1909. Halal tupeu nu glumă.
- Recep Tayyip Erdoğan. Pe el l-am scos din mulțimea turcilor, fiind o persoană mult prea importantă, considerându-l guest star. Așadar un exemplu de om care are în sânge, ba chiar respiră… democrația. De dragul democrației, a omorât și a aruncat în pușcării atâția oameni vinovați doar pentru că nu erau de-acord cu regimul lui totalitar, nu? Nu sună comic, „un dictator reclamă încălcări ale drepturilor omului (în cazul de față rasism)?”. Știu că este mare fan al lui Bașakșehir, dar recunosc, sunt surprins de apariția lui publică pe acest tărâm.
- Unii francezi. Destui, mai ales din mass-media. Colțescu este un mare rasist deoarece a spus „negru” pentru a identifica o persoană, dar ei, frații noștri în latinitate, care ne fac de ani de zile „țigani”, „cerșetori”, „lăutari” etc, aducându-ne ca popor o mulțime de alte ofense, cum sunt? Spirituali, moderni, subtili chiar, ar zice ei. Iar la jignirea ordinară adusă Simonei Halep de acea mizerie numită „Charlie Hebdo”, care prin jucătoarea de tenis a atins întreaga noastră nație, probabil că tot noi n-am știi chipurile să le gustăm umorul, conform reproșurilor redactorului-șef al acelei hârtii igienice… deloc igienică.
- UEFA, FIFA. Cele două uriașe organisme ale fotbalului mondial sunt niște edificii ale lui Iisus Hristos pe pământ, de curate și morale ce sunt. Bisericile și alte lăcașe de rugăciune pier în fața neprihănirii acestor două instituții. Lăsând ironia deoparte, tocmai aceste organizații piramidale în care s-au făcut tot felul de nenorociri financiare neelucidate complet încă, mustind de abuzuri de tot felul, unde traficul de influență este la el acasă, care cască prăpastii uriașe între națiunile fotbalistice etc-etc, au dreptul să ne vorbească despre bine și rău?
Nevertebratele din România
Din nefericire, trădarea este o caracteristică a poporului român. Așa că nu este nicio surpriză că indivizi cu biografii indecente ajunși astăzi în ceea ce se numește „instituțiile statului român” nu l-au apărat pe Colțescu, reacționând ca de obicei, cocârjați de umilință, slugarnic, fiind gata să-i dea foc în piața publică dacă ar fi cerut-o FIFA, UEFA, UE, NATO, BLM etc-etc. Unii dintre ei sunt convins că habar n-aveau de cele întâmplate. „Îmi cer scuze în numele sportului românesc” – a spus printre altele Stroe de la MTS. Cine-i dă dreptul acestui politruc vremelnic la MTS, pus acolo politic? Numai prostii a făcut de la investire, și are tupeul să se erijeze „în numele sportului românesc”… Cât despre Burleanu, chiar mi s-ar fi părut ceva în neregulă cu el dacă i-ar fi luat apărarea unui om care e totuși din ograda sa. Nu, Ciurli-Burli a rămas constant, căci el chiar este un corect politic, acel „om nou” visat de Ceaușescu în societatea lui multilateral dezvoltată, numai că acesta este un produs al societății strâmbe de astăzi.
PS. Nu am votat cu AUR, nu auzisem până zilele trecute de liderul acestei formațiuni politice, dar îi acord o bilă albă pentru poziția sa onestă și curajoasă avută față de cele întâmplate pe stadionul Parc des Princes.
