E 1-1, Chindia cu Argeș. Un meci destul de trist, de sâmbătă după amiază. Între două echipe de plan secund, disputat la Giurgiu, pe arena niciuneia dintre ele. O acțiune media care trebuie bifată doar pentru că tot campionatul se dă integral la TV. La Chindia – Argeș există o grămadă de contraoferte, chiar și fără Netflix. Ceva pe Animal Planet, o carte bună sau, de ce nu, somnul de după-amiază. Puțină lume credea că un asemenea meci cu afiș total neatractiv poate genera un eveniment media ieșit din comun .
Un gol frumos
Meciul însă nu e rău pentru cine are totuși curiozitatea să se uite. Argeșul a deschis scorul, Chindia a egalat și pare să se străduiască să joace nu doar bine, ci și frumos. La 6 minute după egalare, mingea ajunge pe stânga atacului târgoviștean la Neguț (îmi place acest jucător , după cum admir și chiar e remarcabil tot ce face Emil Săndoi la această echipă nu mică, minusculă pentru peisajul primei ligi). 20-ul roș-albastru se cam închide în flanc, dar întrezărește ceva la marginea lui „16 metri”. Acolo vine „optarul” Mario Dulca și lovește impecabil, rist interior, colț lung, unde Greab, portarul Argeșului, oricât s-ar întinde, cu cei aproape doi metri ai săi, n-are cum să ajungă. Frumos gol! Primul în Liga I al lui Mario Dulca, ne spune comentatorul. Și ne aduce aminte că Mario e băiatul lui Cristi Dulca. Acelora care nu știam. Dar știam.
Tatăl din studio
Însă reușita media care a urmat a fost mai frumoasă decât golul în sine. În studioul Look de la Cluj, alături de Vlad Măcicășan e Cristi Dulca! Ce inspirație să-l cheme exact în ziua golului princeps al fiului său! E adevărat, Clujul nu e București, nu-ți oferă paleta de invitați a Capitalei, acolo trebuie să te cam învârți între Neluțu Sabău, Dorinel, Dulca, Miriuță, Ionuț Rada, apoi s-o cam iei de la-nceput! Acum clujenii au nimerit-o la țanc. Familia Dulca se vede pe ecran ca într-un fel de epopee, în care tatăl, ajuns la o vârstă, vorbește despre vitejiile feciorului. Cristi încearcă să fie tehnicist, să-și joace bine rolul de analist, sau expert, sau cum s-o numi, dar se vede din avion cât e de emoționat, cum îi stă lacrima în gât, cum încearcă să dea cu mâna pe la colțul ochiului, să nu se întindă machiajul. Emoția momentului e maximă, nu întâlnești în fiecare emisiune un tată care să comenteze în direct golul fiului!
Dincolo de emoție
Poate c-ar fi trebuit să las textul să se termine așa, cu lacrima din laringele lui Cristi Dulca. Mai ales că-l știu de aproape 30 de ani și am fost cronicarul unuia dintre primele lui meciuri, în tricoul CFR-ului, în Divizia B, când stadionul de azi din Gruia era o ruină, n-avea tribuna a doua, iar în spatele porții din dreapta rânjeau hâd zidurile scorojite ale unui cămin de nefamiliști, cu izmene atârnate la uscat, la geamuri, ca la Napoli…
Dar sunt obligatorii câteva constatări. Că Dulca-junior e ceva mai rafinat în joc decât taică-su, care era în primul rând puternic și hotărât. Dar mai ales că Mario e proprietatea Viitorului și e dat împrumut la Târgoviște. Întâmplător sau nu, Chindia e în acest moment peste Viitorul în clasament, iar echipa lui Hagi, translatată din epoca hispanică în era redniciană, n-are mijlocaș central ca Marco Dulca. Simple observații, nimic mai mult…
