Șumi nu e omul pe care să-l duci să danseze menuet prin saloane, să țină de crinolina rochiilor cucoanelor sau să perie de scame virtuale reverul domnilor. Pe el îl definește nu atât prenumele uzual, Marius, ci al doilea prenume al său, Ninel, trecut și el în acte. Cele 5 litere care închid în ele un diminutiv și un milion de sensuri (primul care a observat asta a fost Cornel Dinu) și sunt chintesența Peninsulei Balcanice, fiindcă și Coloanele de la Piața Romană, unde a copilărit Ninel, tot în Balcani se află. Inteligență, spontaneitate, șmecherie, melodramă, talent, umor, toate acestea s-au cuibărit în acest om care peste două luni face 50 de ani, dar în afara părului alb și a burticii care-i iese mai mereu de sub tricoul scos din pantaloni, purjează efecte adolescentine peste tot pe unde trece.
A plecat cum a plecat de la Gaziantep FK și din toată povestea asta cel mai grav rămâne că părerologul din acel studio tv l-a făcut țigan. De fapt, mai grav decât că l-a jignit acel efendi e că n-am sărit noi să-l apărăm. La ce-a fost recent cu Colțescu, aveam ocazia de a-i plăti străinătății toate polițele, cu vârf și îndesat. Așa cum a sărit atunci ca ars președintele Erdoğan, așa ar fi trebuit acum să sară Federația, și, de ce nu, Ambasada României în Turcia, Ministerul de Externe și toată lumea. Dar am întors discret și obrazul celălalt, să nu cumva să rămână nepălmuit!
Turcii de la Gaziantep FK au dat comunicate, spunând cât de mult îi mulțumesc ei lui Șumi că-l dau afară. O echipă care nici măcar nu e prima, ca tradiție, a orașului (aceea se numește Gaziantepspor) vine de nicăieri, termină în prima jumătate anul trecut și acum se fâțâie pe podium cu nonșalanță, nepierzând 15 etape la rând. Când ai un astfel de antrenor, ții de el cu dinții, chiar dacă el mai face figuri prin conferințele de presă și amintește din două în două silabe de noul contract. Dar tu îl dai afară, spunând că a depășit orice limită! Da, a depășit-o pe cea a locului 12, la care bașkanii visau ca la o Fata Morgana. Nici prin cap nu le trecea că ghiaurul acesta cu gura mare, părul zburlit și cămașa scoasă din pantaloni îi va duce pe-acolo, pe sus, printre sultanii obișnuiți ai campionatului, Galata, Fener, Beșiktaș sau BB-ul amintitului Erdoğan.
Așa îi e sortit lui Șumudică să plece de la echipele pe care le face mari. Acum „a depășit limita”. În urmă cu ceva timp, la Astra, spre finalul mariajului, când conviețuirea devenise aproape imposibilă, după ce luase campionatul, eliminase de două ori pe West Ham și ajunsese în primăvara europeană, conducerea de la Giurgiu, aduceți-vă aminte, a emis un comunicat în care spunea că-l amendează cu vreo 40.000 de euro pentru că țopăise pe bancă, dănțuise, zbierase, naiba mai știe ce făcuse. Au zis șefii giurgiuveni atunci că „aduce atingere imaginii clubului”. Da, a adus atingere și încă cum! Luând titlul și având toate acele performanțe în Europa. De-atunci încoace, și sunt vreo patru ani, nimeni nu i-a mai adus astfel de atingeri Astrei.
Rămânem, așadar, din acest mandat al lui Șumi la Gaziantep FK cu un jucător rezonabil pentru echipa națională, Toșca, cu un altul complet și nesperat revitalizat, Maxim, cu un Ayran băut la conferința de presă și cu niște bașkani care au spus adevărul: Șumudică le-a depășit orice limite ale speranței. Marș afară, ghiaurule!
