O înșiruire a echipelor de fotbal dispărute în 10 ani ar mări acest text cu încă 30 de rânduri, cu nume precum Fortuna Covaci, CSU Voința Sibiu, Sportul Snagov, Minerul Motru, Corona Brașov, Building Vânju-Mare, FC Caracal, Cimentul Fieni, Gloria Bistrița, FCM Bacău, Nitramonia Făgăraș, FC Brașov, Chimia Râmnicu-Vâlcea etc. Mă opresc la câteva, eu mi-am amintit peste 50, iar săptămâna aceasta mai dispare una, din Liga a II-a: Turris Turnu-Măgurele. Nu există nicio formulă matematică ori vreun motiv ascuns pentru care dispar cluburile de fotbal la câțiva ani de la înființare, iar Turris este încă un caz simplu, pe care nu trebuie să-l punem sub absconsa expresie: sunt interese mari la mijloc. Bine că nu sunt la capete, că era groasă.
Expansiunea politică rapidă a baronului de Teleorman Liviu Dragnea nu putea lăsa județul fără impact fotbalistic, așa că peste noapte, stadioanul din Turnu-Măgurele a fost modernizat, iar o echipă din județ, Voința Saelele, s-a ridicat la fel ca omul care avea țara pe mână, brusc și neașteptat. Când o echipă cu numele Voința Saelele promovează în Liga a III-a, primul gând este s-o muți la oraș și să-i schimbi denumirea, că s-a tot râs de nume de comune de pe lângă București, cu prezențe întâmplătoare și accidentale prin Liga I. Și uite așa echipa a luat numele legendar local Turris Oltul Turnu-Măgurele, iar în acte, de la numele șoferului lui Liviu Dragnea s-a trecut la fiul său. Ascensiune rapidă, echipa ajunge lejer în Liga a II-a, se dau contracte mari fotbaliștilor, 50-60.000 de euro pe an, iar Turris ratează în ultima secundă promovarea în Liga I, după ce Rapid egalează. Este o istorie scurtă din 2018 și până în prezent, pentru că săptămâna aceasta s-a hotărât retragerea din campionat. Valentin Dragnea și-a retras finanțarea și s-a mai terminat cu o echipă de fotbal.
Și asta a fost tot, iar un nepoțel pasionat de FIFA 2046 i-ar spune bunicului c-a auzit povești mai bune, așa că despre Turris și echipele apărute peste noapte și cu activitate precum viața efemeridelor trebuie să inventezi ceva cu ozn-uri care le răpesc sau cu oculta mondială care nu vrea fotbalul de la sate la masa bogaților. România, la nivel de conducere fotbalistică, oricât ar încerca unii oameni din forurile conducătoare să se îmbrace precum corporatiștii, arată ca un tractor ruginit, care funcționează la 15% din capacitatea anului de fabricație, 1962. Iar oamenii din fotbal nu-s departe de Liviu Tractoristu’, care crede și azi că “surpătura” lui cu motor e peste tractoarele de astăzi. La nivelul ligilor inferioare, II și III, FRF acceptă pe oricine, nu există garanții, iar licențele se dau și dacă promovezi cu o echipă căreia îi spui FC Incapabilii de la FRF, pentru că FRF poate însemna și Făurim România Fotbalistică. La Turris Măgurele, într-un județ care a dat doi fotbaliști în istorie, Florea Voicilă și Vali Bădoi, s-au transferat personaje cunoscute, ba chiar venise Silviu Bogdan, lăudat în ultimii ani pentru jucătorii aduși la Universitatea Craiova. Când a închis patronul robinetul, normal că s-a hotărât desființarea. Când auzim declarațiile alea corporatiste, de tefeliști cu barbă și trotinetă, cum le spune Boanchiș, că fotbalul poate trăi și fără bani publici și că trebuie să încurajăm sistemul privat să investească în sport ne dăm ușor ochii peste cap, cum făcea și Mudava, pentru că sunt doar niște vorbe tâmpite. Realitatea este următoarea: peste 130 de cluburi au fost desființate în România ultimilor 30 de ani.
Ați văzut pe cineva să ne arate contrariul? Când au apărut Csikszereda și Sepsi cu stadioane și baze sportive noi: “pffffuaaaai, domnule, dar de unde au secuii bani?”. Oamenii din fotbal se comportau precum Cristoiu, la bătrânețe: “De ce nu există colțul scurt la penalty?”. Când s-a aflat că e investiția statului maghiar, au apărut explicațiile science fiction, că maghiarii pot investi în România, dar România în România nu poate, că are alte priorități. Noi avem priorități din 1990, dar nu dezvoltăm nimic. Și apropo de oamenii care găsesc ca soluție desființarea imediată a unei echipe, când nu mai vine baronul local să dea banii. Îmi amintește de un coleg din facultate, care era incult și analfabet, dar tac-său plin de bani. Taică-său era un fel de baron al dozatoarelor TEC pe vreo 4 județe. Seniorul s-a prăpădit, dar a apucat să-i lase afacerea fiului. Între timp, România s-a dezvoltat și au apărut variante mai bune la băuturile carbogazoase, iar colegul a falimentat cu TEC-urile lui. Nu știa să facă nimic, așa că a spart banii până când n-a mai rămas cu nimic. Înainte de un chef trebuia să luăm niște sucuri, așa că omul a avut o idee: “Mă, băieți, eu mai am niște prafuri din alea de cola și de suc de portocale, am și sticle, hai să facem sucuri din alea și păstrăm noi banii și le spunem c-am luat Cola și Fanta!”.
La școală era ultimul, dar la șmecherie și furat era primul. Acum 3-4 ani am vorbit cu el, era șofer prin Anglia și mi-a spus: “Dac-ar fi mers TEC-urile alea, azi eram milionar!”. Așa sunt și cei care se ocupă de fotbalul nostru: “Dac-ar fi fost tata prim-ministru vreo 50 de ani sau primar la Calafat 40 de ani, vă spun eu că luam Champions League! Poate chiar promovam în prima ligă din România”.
