Opinie Cristian Manea | Foamea lui Novak sau goana după falsa strălucire

Dacă ar ai fi în viață, neicușorul Caragiale ar fi avut concurență acerbă. Sau poate alte exemple pentru operele sale.

Ceea ce se întâmplă cu Arena Arcul de Triumf sfidează orice logică și limită a bunului simț.
Partea pozitivă a acestui scandal de proporții este că descoperim fața adevărată a personajelor implicate. Nivelul hulpav al acestora, foamea pentru venituri dar și oportunitatea șmecherească dezvoltată de „rechinii” imobiliari.

Povestea o cunoaștem în detaliu

FR Rugby a cedat propriul teren la cota zero spre construirea Stadionului Național de Rugby Arcul de Triumf, iar în acest moment MTS vrea să profite de situație și să își însușească spre administrare și gestionare Complexul Național Sportiv Arcul de Triumf.

Ciudățenia mare vine de la joaca de-a dreptul copilărească cu denumirea stabilimentului.
În toată documentația, de la idee până la realizare, se folosește titulatura de Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf.
Dintr-o dată, MTS aduce în dezbatere publică o hotărâre prin care vrea sa înființeze Complexul Național Sportiv Arcul de Triumf.

Toate protocoalele încheiate între FR Rugby și MTS consfințesc această denumire – Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf. Din partea MTS sunt semnate pe rând de Marius Dunca, Ioana Bran și Bogdan Matei, toți trei șefi ai Ministerului Tineretului și Sportului.

Nota de plată decontată de FR Rugby

Cu ani în urma, de administrarea terenului de la Șosea s-a ocupat MTS. Arăta teribil…
Mai apoi(2002), FR Rugby s-a ocupat de modernizarea și administrarea bazei. Au apărut tribune, nocturnă, gazon decent pentru competiții internaționale. Dar și pentru alte competiții naționale ale altor sporturi.
Investițiile au fost de peste 2.5 milioane euro. Așa spun documentele celor de la rugby. Banii au venit din venituri proprii, de la sponsori, dar și de la forurile internaționale de rugby(!).

Colac peste pupăză, conform protocoalelor, FR Rugby s-a obligat să dea terenul la cota zero în vederea construcției. Asta înseamnă alte costuri, iar costurile de demolare și eliberare a terenului nu sunt mici.
Întreb retoric: cine era fraierul care să semneze o înțelegere în care accepta să dărâme ce a construit cu 2.5 milioane de euro și să piardă dreptul de folosință?

Doamna de la juridic

În 2020, ideea de însușire a stadionului de la Arcul de Triumf i-a fost insuflată și lui Ionuț Stroe, știți voi, ministrul cu budigăii la vedere. I-ar fi venit ca mănușă sustragerea în regim mișelesc a stabilimentului. Însă, spre surprinderea tuturor, chiar dacă ochii i-au lucit în fotografie, Stroe nu a dus complicitatea până la sfârșit.
Surse din cadrul MTS ne-au dezvăluit că acesta a fost sfătuit de “o doamnă de la juridic care se pricepe” în sensul să nu pornească la război pentru că documentația este slabă, iar sorții de izbândă bat spre zero.

Ignorând sfaturile juriștilor, dar împins în față de minți diabolice sosite de curând în MTS, Eduard Novak, îmbrăcat în costum mulat și cu cască de ciclist, se pornește la război.
Gurile rele spun că ar fi acceptat finanțări nerambursabile dinspre “Vasile Șerbănică” și de prin Berceni. Noi nu credem asta. Știm doar că acțiunile sale din ultima vreme l-au schimbat ca om și că tot ceea ce face este să-și spele din păcate printr-o imagine benefică de “salvator all-sports”.

Buturugile din ochii lui Novak

N-o să vorbesc despre performanțele administrative ale domnului ministru sau despre “giumbușlucurile” făcute la federația pe care a condus-o până mai ieri. Au făcut-o colegi de-ai mei și-or s-o mai facă.
O să-l felicit în schimb pentru performanțele sportive…

Dar nu mă pot împăca cu faptul că își dorește administrarea unei baze sportive cu atâta ardoare în condițiile în care are deja în administrare zeci de baze sportive care cad pe el, sau mă rog, se dărâmă la propriu.

Da, afirm cu celeritate, că acest “mamut administrativ”, care se numește Ministerul Tineretului și Sportului, nu este capabil să administreze eficient propriul patrimoniu.
Nu este capabil să administreze eficient fondurile de care dispune pentru dezvoltarea sportului românesc și pentru obținerea de rezultate la nivel internațional.

Raportul publicat de Curtea de Conturi a României în 2020 cu privire la administrarea patrimoniului sportiv al MTS stă mărturie spuselor de mai sus. Dacă domnul Novak nu îl cunoaște, i-l pot pune la dispoziție cu plăcere.

Cum face administrare MTS?

Ministrul Novak își motivează acțiunea de preluare în forță a Stadionului Național de Rugby Arcul de Triumf prin faptul că vrea să sprijine sportul și sportivii români. Ei aș!
Probabil că vrea să-i aducă pe toți la Arcul de Triumf.

Prin Proiectul de Hotărâre, Eduard Novak își dorește înființarea a 21 noi posturi în organigrama și așa stufoasă a MTS. În prezent MTS se bucură de… 3187 angajați, plătiți tot din aceeași bani publici cu care se laudă. Apropo, nu sunt banii dvs domnule Ministru, sunt banii tuturor contribuabililor!

În plus de asta, strategia economică este extrem de slabă, ca sa nu zic proasta de-a binelea. Costurile anuale ale acestei baze sportive pe care MTS își propune să le cheltuie sunt de 15 milioane lei, peste 3 milioane de euro.
Mă tot întreb dacă MTS va fi capabil prin administrare să producă această sumă drept venituri pentru a-și acoperi măcar cheltuielile de funcționare cum ar fi normal.
Dacă ar lăsa lucrurile să meargă normal, chiar și din punct de vedere juridic, ca să nu mai vorbim de moral, MTS ar lăsa complexul sportiv la FR Rugby și ar acoperi o gaură în buget de peste 3 milioane de euro. Cu acești bani ar putea să se ocupe de programe pentru dezvoltare eventual, așa cum îi este menirea. Mai ales că bugetul MTS pentru anul 2021 va suferi o diminuare de 30%(!).

Sau poate trebuie să plătească polițele de numire prin angajarea cumetriilor politice?…

Când suferi o diminuare de 30% a bugetului, să te încarci cu o cheltuială suplimentare de 3 milioane de euro, asta chiar mi se pare opera de artă în administrație publică. Orice manager din sectorul privat și-ar prezenta imediat demisia!

Îl invit pe domnul ministru Novak să parcurgă materialul „cover story” din Revista 100% Sport Romania, Februarie 2021, și să afle istoria Stadionului de la Sosea. Poate-i dă de gândit…

Foto – montaj