Chiar dacă o însemnată felie a fotbalului e susținută direct, semiindirect sau indirect din fondurile publice, surprinde până la iritate inscripționarea numelui Instituțiilor Statului pe echipamentul sportivilor. Ba Primăria cutare, ba Consiliul Local, ba Consiliul Județean, uneori chiar și Prefectura, năvălesc ca denumiri pe niște piepturi textile unde ar trebui afișat cu totul altceva.
Ce înseamnă acel ”direct, semiindirect sau indirect”
O scurtă paranteză pentru a explica oarecum enigmatica exprimare de mai sus. ”Direct” înseamnă direct, pur și simplu. Adică Statul dă, pur și simplu banii, în măsura în care-i permite Legea. Dacă Legea nu-i permite, atunci se strecoară printre chichițele acesteia, de regulă printr-o societate privată cu care are o relație contractuală, situație în care am explicat și cuvântul compus ”semiindirect”. Termenul ”indirect” se referă la o a treia ipostază și apare atunci când finanțatorul se bate în piept cu cărămida privatului, dar la originea înduioșătoarei sale mărinimii stau diverse afaceri cu statul, mai limpezi sau mai tenebroase, din care fără excepție respectivul privat câștigă enorm, iar Statul pierde tot enorm, cu bună știință. Retrocedări, privatizări stranii, strămoșescul MEBO, schimburi de terenuri, paleta e extrem de largă.
Mă finanțezi, te afișez
Să revenim însă la piepturile tricourilor inscripționate cu denumiri ale Instituțiilor Publice. E corect și normal ca pe acele suprafețe textile să fie afișat numele celor care contribuie financiar la bunăstarea respectivei echipe. Case de pariuri (e deja un fenomen mult prea general ca să-i mai disecăm aspectele morale), companii de telefonie mobilă, societăți de asigurări, hoteluri, ba chiar și pizzerii, gogoșerii, covrigării. Toate aceste societăți private au contracte de finanțare sau de sponsorizare cu cluburile și e normal ca numele lor să fie afișat la vedere. Se presupune că în urma mediatizatei expuneri, cifrele de afaceri ale acelor societăți se măresc. Omul vede reclama, solicită, cumpără, în detrimentul concurenței din domeniu de pe piață.
De ce să faci reclamă la Stat?
Conform acestei logici, devine de-a dreptul inutil să afișezi pe pieptul tricourilor numele unor Insttuții Publice. De ce să scrii acolo Primăria cutare? Au cetățenii din acea localitate varianta altei Primării decât cea care deja există? Se află respectiva Primărie în concurență cu vreo altă instituție de același profil? Are Primăria aceea, sau acel Consiliu Local, sau acel Consiliu Județean ceva de câștigat dacă numele îi apare la televizor scris pe tricourile fotbaliștilor? De ce se consumă energie și spațiu pentru a se imprima numele unei Instituții care nu are concurență?
Bățoșenie și lene
Primul motiv al scrierii numelui Primăriei pe tricouri e orgoliul. Sau, mai colocvial, bățoșenia de a te lăuda, uite, domnule, nouă ne pasă de sport, de fotbal, care, nu-i așa?!, reprezintă expresia pasiunii mistuitoare a contribuabililor noștri. De-a dreptul inutil și totalmente stupid!
Există apoi lenea de a căuta și alte surse de finanțare decât punga fără fund a Statului. De ce să nu treci pe acele tricouri numele unei societăți private cu care colaborezi și să reduci astfel cheltuieșile, prin contracte de sponsorizare? Scrii acolo pe piept numele firmei care-ți asigură apa, săpunul, varul pentru tușarea terenului, șireturile pentru ghete sau cine știe ce altceva. Dacă semnezi un contract de sponsorizare cu respectivii, mai reduci din costuri și astfel scoți mai puțini bani din bugetul public.
Dar pentru asta trebuie nu doar să te ducă mintea, ci și să lași orgoliile la o parte!
