În acest episod dedicat echipelor susținute de Ministerele de Interne ale fostelor țări socialiste din estul Europei și transformărilor suferite în timp de aceastea, am intrat în fostul URSS, patria secerii și ciocanului, începând că tătucul Dinamo-urilor, cel din Moscova, lui alăturându-l și pe cel din Minsk.
Dinamo Moscova își are rădăcinile în clubul de fotbal Sokolniki din Moscova. A apărut după revoluția din 1917, sub autoritatea Ministerului de Interne și al capului acestuia, Felix Dzerjinski, șeful CEKA (poliția secretă sovietică).
A fost numit Dinamo, în 1923, însă suporterii echipelor rivale foloseau acest termen argotic penal pentru „poliție” și ca ceva peiorativ similar cu „gunoi”.
Dinamo Moscova, echipa afiliată Ministerului de Interne, MVD, și Securității, KGB
A fost parte a Societății Sportive Dinamo care cuprindea toate echipele din URSS care purtau acest nume.
Pe parcursul erei sovietice, a fost afiliat Ministerului de Interne, MVD, și Securității, KGB (Internele și Securitatea au fost multă vreme ministere separate în URSS). Temutul șef al securității sovietice, criminalul de tristă amintire Lavrenti Beria, i-a fost un fel de patron spiritual până la căderea sa. Culorile sociale, alb-albastru.
A fost una dintre primele forțe ale fotbalului unional, cucerind multe trofee la începuturi și imediat după război.
Cumpără Revista 100% Sport România nr. 48 | Februarie 2021 | Varianta digitală!
Ceea ce era normal, având mai totul de partea sa. Cu toate acestea, chiar dacă se poate spune că este tătucul Dinamo-urilor din toată lumea socialistă, a fost mult mai blajin în ceea ce privește abuzurile față de situațiile din alte țări, nesuferind comparație de exemplu cu Dynamo Berlin sau chiar cu Dinamo București.
Ca dovadă că odată cu trecerea anilor, forța ei în fotbalul unional s-a diminuat, cucerind ultimul titlu tocmai în 1976 și ultima cupă în 1984. În cele 54 de ediții ale campionatului unional a luat 11 titluri, cu două mai puține decât Dinamo Kikev și unul decât Spartak Moscova. Iar la cupe, și-a adjudecat 6, față de câte 9 Dinamo Kiev și Spartak Moscova, și 7 Torpedo Moscova.
A jucat finală de cupă europeană
A fost prima echipă din URSS care a făcut un turneu în Vest, jucând în Marea Britanie, întâlnind printre altele pe Arsenal, Chelsea și Cardiff City. De asemenea, a fost prima echipă sovietică ajunsă într-o finală de cupă europeană, Cupa Cupelor, ediția 1971/72, pierzând la Barcelona cu scoțienii de la Rangers, 2-3 (Eștrekov 60, Mahovikov 87 / Stein 23, Johnston 40, 49).
În perioada Rusiei a ieșit de sub oblăduirea Ministerului de Interne, având mult mai mulți bani dar și bătăi de cap pe măsură, decât în perioada comunistă. La 10.04.2009, VTB Bank , una dintre cele mai puternice bănci ale Rusiei, i-a devenit proprietar, după ce a dobândit 74% din acțiunile clubului.
În iunie 2015, pentru nerespectarea fair-play-ului financiar, echipa nu a prmit permisiunea de a participa la Europa League 2015-16. Iar pe plan intern, sezonul 2015-16 avea să intre negativ în istoria clubului, suferind prima sa retrogradare din istorie, când la final s-a situat pe locul 15, penultimul.
Iar președintele clubului Evgheni Muraviov se plângea că datoriile clubului ajunseseră la aproximativ 188 milioane de euro, fiind aproape de faliment și retrogradarea în Liga a 4-a. La 29 decembrie 2016, Societatea Sportivă Dinamo și-a cumpărat toate acțiunile înapoi în schimbul a unei ruble, însă VTB Bank a anunțat că va sponsoriza echipa cu suma de 167 milioane euro pentru perioada 2017-2019.
Are în palmares 11 titluri în Uniunea Sovietică
Așa că a reușit revenirea imediată pe prima scenă. Fiind gata și moderna VTB Arena, în 2018, VTB Bank și-a exprimat dorința de a redobândi controlul asupra clubului. Astfel, la 14.02.2019, și-a luat acțiunile înapoi de la Societatea Sportivă Dinamo, tot pentru 1 rublă.
Principala rivalitate nu o are cu ȚSKA Moscova cum s-ar crede, ci cu Spartak Moscova, abia apoi urmează ȚSKA, Lokomotiv Moscova și chiar Zenit Sankt Peterburg.
Cumpără Revista 100% Sport România nr. 49 | Februarie 2021 | Varianta digitală!
A cucerit: 11 titluri ale URSS (1936 primăvara, 1937, 1940, 1945, 1949, 1954, 1955, 1957, 1959, 1963, 1976); 8 cupe ale URSS (1937, 1953, 1967, 1970, 1977, 1984); 1 cupă a Rusiei (1995); a participat la 21 ediții ale cupelor europene, cea mai bună performanță fiind cea de finalistă a ediției 1971/72 a Cupei Cupelor
Foști mari jucători: Lev Iașin, Aleksandr Novikov, Valeri Maslov, Aleksandr Mahovikov, Ghennadi Evriujkin, Viktor Anicikin, Serghei Nikulin, Viktor Țarev, Andrei Kobelev, Aleksei Petrușin, Serghei Solovev, Konstantin Beskov, Valeri Gazzaev, Igor Cislenko, Oleg Terehin, Vladimir Ilîin, Vasili Trofimov, Eduard Mudrik (foto), Vladimir Kesarev.
Cine este Dinamo Minsk?
A fost înființat în 1927, ca parte a Societății Sportive Dinamo care cuprindea toate echipele din URSS care purtau acest nume. Culori sociale, alb-albastru. Ministerul de Interne din Belarus, subordonat celui unional, a fost farul său îndrumător pe priaoda unională.
A fost singurul club din Belarus prezent în prima ligă unională, în care a jucat 39 de sezoane din cele 54, câștigând un titlu, în 1982.
A început în divizii inferioare ale URSS, însă în 1940 a reușit promovarea în prima ligă. În 1952 a retrogradat, dar a revenit imediat, schimbându-și numele în Spartak Minsk, în 1954, când a ocupat a 3-a treaptă a podiumului. Însă 1955 a retrogradat din nou, revenind imediat și retrogradând din nou în 1957.
A revenit pe prima scenă în 1960 sub numele de Belarus Minsk, în 1962 revenind la numele de Dinamo. A mai avut parte de încă trei sezoane de conviețuire în eșalonul secund, 1974 și 1977-1978.
Este împotriva președintelui Aleksandr Lukașenko
După desprinderea Belarus din URSS, așa cum era de așteptat a dominat primii ani ai noului campionat. Asta până a apărut BATE Borisov, care încet-încet i-a luat supremația, ținând-o de sezoane bune în umbra sa. Cu toate acestea, Dinamo Minsk a rămas foarte popular în țara sa.
Suporterii săi ultrași sunt renumiți pentru orientarea lor politică de dreapta, așa încât adesea scandează împotriva regimului autoritar al președintelui Aleksandr Lukașenko, având numeroase ciocniri cu forțele de poliție.
A cucerit: 1 titlu al URSS (1982); 7 titluri ale Belarus (1992, 1992-93, 1993-94, 1994-95, 1995, 1997, 2004); 3 cupe ale Belarus (1992, 1994, 2003); a participat la 23 ediții ale cupelor europene, cel mai sus ajungând în sferturile de finală ale tuturor celor 3 cupe, 1982/83 în C1, 1984/85 în C3, 1987/88 în C2
Foști mari jucători: Eduard Malofeev, Anatoli Baidacinîi, Serghei Borovski, Serghei Gorlukovici, Serghei Aleinikov, Serghei Goțmanov, Andrei Zîgmantovici, Igor Gurinovici, Gheorghi Kondratiev, Viktor Șișkin, Iuri Pudîșev, Iuri Truhan, Viktor Sokol, Aleksandr Hațkevici
