Suntem în fosta URSS, patria secerii și ciocanului, și avem toate detaliile despre Dinamo din Kiev și Dinamo din Tbilisi, ambele, printre altele, câștigătoare de cupe europene.
Site-ul 100sport.ro a publicat acum ceva timp un alt episod dedicat echipelor susținute de Ministerele de Interne ale fostelor țări socialiste din estul Europei.
Am publicat informații de mare interes, abordând alte două nume mari ale fotbalului sovietic: Dinamo Minsk și Dinamo Moscova.
Cine sunt cu adevărat Dinamo Kiev și Dinamo Tbilisi? Povestea a două cluburi uriașe în Uniunea Sovietică
DINAMO KIEV
La 13.05.1927, Dinamo a fost înregistrat în Societatea Sportivă Proletară Kieveană, de către Comisia specială a organizațiilor publice și sindicale din districtul Kiev, fiind considerată data nașterii marelui club ucrainean.
Societatea Sportivă Dinamo din întreg URSS fusese înființată în 1923, la inițiativa lui Felix Dzerjinski, fondatorul poliției politice bolșevice. Șeful GPU (poliția secretă) din Kiev, Semion Zapadnîi, a stat la baza înființării echipei de fotbal.
Adjunctul său, Serghei Barminski, a format-o, apelând nu doar la membri ai poliției secrete, ci și aducând cei mai buni jucători ai echipelor din oraș. Astfel, noul club a disputat primul său meci oficial la 01.07.1928, împotriva unei echipe locale bine consolidate, Bila Țerkva, în fața căreia a pierdut, 1-2, după ce condusese cu 1-0.
Dinamo Kiev, prima Cupă URSS în 1954
Dinamo Kiev avea să devină o rivală de temut a echipelor moscovite. Capacitatea sa de le ține în frâu și de a lua în mod frecvent titlul unional a reprezentat o chestiune de mândrie națională pentru ucraineni. Liderii RSS Ucrainene, neoficial evident, considerau acest club ca echipa lor națională, sprijinindu-l generos, transformând-l astfel într-unul de valoare internațională. În 1936 a fost unul dintre componenții pionieri ai primului campionat unional.
A avut clasări pe podium, dar în 1941 campionatul a fost întrerupt de al Doilea Război Mondial, fiind reluat abia în 1945. În 1954 a venit prima cupă a URSS, iar în 1961 primul titlu.
Din acel moment a început să devină o ocupantă constantă a primei poziții, astfel că după sezonul 1991, când s-a disputat ultimul campionat unional deoarece URSS se dezmembrase, avea cele mai multe titluri cucerite, 13, față de 12 Spartak Moscova, 11 Dinamo Moscova și 7 ȚSKA Moscova.
La Supercupa din 1975, s-a impus în fața marelui Bayern München
De asemenea, a avut și cele mai multe cupe URSS, 9, aici fiind la egalitate cu Spartak Moscova, Torpedo Moscova având 7, Dinamo Moscova 6 și ȚSKA Moscova 5.
De 4 ori a reușit eventul. Dar forța ei nu s-a manifestat numai pe plan intern, ci și internațional, devenind o echipă temută pentru oricare dintre marile cluburi din Occident. Avea să cucerească de două ori Cupa Cupelor, în 1974/75 și în 1985/86, precum și Supercupa Europei în 1975.
În 1987, se știe, a fost blocată de Steaua. La primul trofeu, cel din 1975, a trecut de ȚSKA Sofia 1-0 (a) și 1-0 (d), Eintracht Frankfurt 3-2 (d) și 2-1 (a), Bursaspor 1-0 (d) și 2-0 (a), PSV Eindhoven 3-0 (a) și 1-2 (d), iar în finală 3-0 cu Ferencváros. La cel din 1986, a trecut de FC Utrecht 1-2 (d) și 4-1 (a), Universitatea Craiova 2-2 (d) și 3-0 (a), Rapid Viena 4-1 (a) și 5-1 (a), Dukla Praga 3-0 (a) și 1-1 (d), iar în finală 3-0 cu Atlético Madrid. La Supercupa din 1975, s-a impus în fața marelui Bayern München, după 1-2 acasă și 2-0 în deplasare.
Forța echipei s-a arătat poate cel mai pregnant în anii 80, când echipa națională aproape că se confunda cu Dinamo Kiev, în multe meciuri echipierii săi constituind 80% din primul 11.
Era acea frumoasă echipă construită de celebrul antrenor Valeri Lobanovski, care în acea perioadă era atât antrenorul acestei echipe, cât și selecționerul URSS!
Bezverhy a fost îndepărtat, fondându-se totodată societatea FC Dinamo Kiev
În ultimii doi ani de campionat unional, conducerea clubului a hotărât schimbarea culorilor sociale, din alb-albastru în galben-albastru, de fapt culorile drapelului ucrainean. Acum, când nu mai era frica de poliția secretă, căci URSS urma să se dezintegreze, Dinamo Kiev era recunoscut pe față de cei din Ucraina drept simbolul lor.
Ucraina recâștigându-și independența, a creat și propriul campionat de fotbal, în care evident Dinamo Kiev a fost la loc de cinste. Numai că, surprinzător, în 1993, politica președintelui clubului, Viktor Bezverhy, l-a adus în pragul falimentului. De aceea, la 19.07.1993, într-o Adunare Generală extraordinară a antrenorilor și jucătorilor, Bezverhy a fost îndepărtat, fondându-se totodată societatea FC Dinamo Kiev, al cărei prim președinte a fost ales Grigoriy Surkis (tatăl actualului președinte, Igor Surkis).
A fost creată și o comisie de revizuire, formată din directori ai Ministerului ucrainean de Interne, Serviciul de Securitate al Ucrainei, trupelor de grăniceri și ai Procuraturii Generale.
Dinamo Kiev are în palmares 13 titluri are URSS
Evident, a devenit principala forță a fotbalului ucrainean, iar de această dată întâietatea nu și-o mai disputa cu cluburile moscovite, ci cu Șahtar Donețk, care cu timpul a devenit tot mai puternică, ajungând chiar s-o domine. În 2007, după două participări slabe în Liga Campionilor, a fost adus la echipă primul tehnician neucrainean, în persoana rusului Iuri Semin.
Cumpără Revista 100% Sport România nr. 50 | Martie 2021 | Varianta digitală!
Decizia s-a dovedit de bun augur, nu numai că pe plan intern a dominat-o clar pe Șahtar, dar în 2008/09 a avut cea mai bună campanie europeană dincolo de era sovietică, ajungând în semifinalele Cupei UEFA, unde a fost eliminată, culmea, de… Șahtar Donețk (care avea să și câștige trofeul).
De un deceniu este dominată clar de Șahtar Donețk, chiar dacă aceasta se află din 2014 în exil, după ce separatiști din zonă, susținuți de Rusia, au declarat unilateral regiunea Donețkului independentă. Astfel, din 2009 încoace echipa kieveană a izbutit să mai cucerească doar 2 titluri, 2 cupe și 3 supercupe, restul luând drumul Donețkului.
Ce performanțe are Dinamo Kiev?
A cucerit: 13 titluri ale URSS (1961, 1966, 1967, 1968, 1971, 1974, 1975, 1977, 1980, 1981, 1985, 1985, 1990), 15 titluri ale Ucrainei (1992-93, 1993-94, 1994-1995, 1995-1996, 1996-97, 1997-98, 1998-99, 1999-00, 2000-01, 2002-03, 2003-04, 2006-07, 2008-09, 2014-15, 2015-16), 9 cupe ale URSS (1954, 1964, 1966, 1974, 1978, 1982, 1985, 1987, 1990), 11 cupe ale Ucrainei (1992-93, 1995-96, 1997-98, 1998-99, 1999-00, 2002-03, 2004-05, 2005-06, 2006-07, 2013-14, 2014-15), 3 supercupe ale URSS (1981, 1986, 1987), 7 supercupe ale Ucrainei (2004, 2006, 2007, 2009, 2011, 2016, 2018), 2 cupe ale cupelor (1974-75, 1985-86), 1 supercupă a Europei (1975), 4 cupe CIS (1996, 1997, 1998, 2002); a participat la 48 ediții ale cupelor europene
Foști mari jucători: Iuri Voinov, Andrei Biba, Viktor Serebrianikov, Evgheni Rudakov, Vladimir Muntean, Iojef Sabo, Oleg Blohin, Vladimir Onișcenko, Leonid Buriak, Anatoli Konkov, Viktor Kolotov, Anatoli Demianenko, Vladimir Bessonov, Igor Belanov, Oleksandr Zavarov, Oleksiy Mihailicenko, Vasili Raț, Serghei Iuran, Andriy Șevcenko, Serghiy Rebrov
DINAMO TBILISI
Ca și celelalte Dinamo-uri și cel din Tbilisi a derivat în toamna lui 1925 din Societatea Sportivă Dinamo apărută în întreg URSS în 1923. A fost tot un club sus ținut de Ministerul de Interne al URSS. În Georgia neexistând vreo competiție fotbalistică, juca doar meciuri amicale, fără miză.
Primul asemenea joc a avut loc la 26.01.1926, împotriva lui Dinamo Baku, din Azerbaidjan, câștigând cu 1-0, iar trei zile mai târziu a învins pe Progress Baku cu 3-0. În pofida faptului că era o echipă bună, la înființarea campionatului unional din 1936, Federația de fotbal din URSS a inclus-o în al doilea eșalon valoric.
Dinamo Tbilisi, prima victorie în 1936
A reușit însă promovarea imediat, de-atunci participând neîntrerupt în prima divizie – cu excepția întreruperii cauzate de război – până când s-a retras, în 1990, pentru a participa în campionatul propriei țări, devenită independentă.
La 25.09.1936 a izbutit prima sa victorie la cel mai înalt nivel, 1-0 la Moscova cu Spartak, viitoarea campioană. În acel sezon a terminat pe locul 3, cu același număr de puncte cu Dinamo Moscova, și unul mai puțin decât câștigătoarea titlului.
Primul său campionat câștigat a fost în 1964, cu mult dramatism, terminând la egalitate de puncte cu Torpedo Moscova. Conform regulamentului, a fost nevoie de un meci direct între cele două, disputat pe teren neutru, la Tașkent.
Echipa georgiană a învins după prelungiri cu 4-1, după 90 de minute scoruil fiind 1-1. Și în timpul sezonului ea luase „bicicliștilor” 3 din cele 4 puncte. Suporterii georgieni au celebrat cu mult entuziasm succesul, numindu-i pe jucători „okros bicebi”, adică „băieții de aur”.
Kokritadze, Sicinava, Petriașvili, Zeinklișvili, Țhovrebov, Rehviașvili, Iamanidze, Metreveli, Barkaia, Meshi, Datunașvili au fost printre eroi, antrenorul fiind un rus, Gavriil Kacialin. A mai câștigat un titlu, în 1978, de această dată mai relaxat, fiind deja campioană cu o etapă înainte de final. Se zămislea acea echipă care peste 3 ani avea să câștige Cupa Cupelor și să culeagă o mulțime de aprecieri.
Ruptura din 1990 a celor de la Dinamo Tbilisi cu URSS
Atunci a trecut pe rând de Kastoria cu 0-0 (d) și 2-0 (a), de Waterford cu 1-0 (d) și 4-0 (a), de West Ham United cu 4-1 (d) și 0-1 (a), de Feyenoord cu 3-0 (a) și 0-2 (d), iar în finală, la Düsseldorf, a învins-o pe FC Carl Zeiss Jena cu 2-1. Gabelia – Kostava, Civadze, Hizanișvili, Tavadze – Svanadze, Sulakvelidze, Daraselia – Kipiani – Guțaev,
Senghelia a fost 11-le folosit preponderent în acea campanie de antrenorul Nodar Ahalkați. Din 1983, o criză de formă și rezultate a cuprins echipa, care a avut participări modeste în campionat și cupă, înregistrând o singură apariție în cupele europene.
OPINIE / DANIEL NAZARE SCRIE DESPRE CAZUL OCTAVAN ȘOVRE – ERLING HAALAND. VA FI SANCȚIONAT DE UEFA PE BUNĂ DREPTATE? ARE DREPTUL UN ARBITRU LA UN AUTOGRAF?
În 1990, federația georgiană a refuzat să mai participe la campionatul unional, retrăgându-și toate echipele, înființând propriul campionat. Pentru a se distanța de perioada sovietică, numele echipei a fost schimbat în Iberia Tbilisi, însă la dorința suporterilor, în 1992 s-a revenit la Dinamo. Chiar dacă primul meci din noua competiție l-a pierdut surprinzător, cu Kolheti Poti, avea să-și adjudece primul titlu georgian.
Apoi, conform previziunilor, avea să domine competiția, câștigând cele mai multe titluri, cupe și supercupe, cu mici pauze temporale. Pe plan internațional însă a devenit tot mai ștearsă prezența sa, foarte departe de ce fusese în perioada unională.
Dinamo Tbilisi, 2 titluri URSS și o serie de fotbaliști extraordinari
Pe la începutul noului secol, după câțiva ani de secetă de trofee, clubul a fost achiziționat de un cunoscut om de afaceri local, Badri Patarkațișvili, pentru ca în ianuarie 2011 să ajungă la un altul, Roman Pipia. Acesta a investit și în infrastructură, recondiționându-se stadionul „Boris Paiciadze”, ca și cel de antrenament, Digomi, totodată a pus mai mult accent pe propria pepinieră de tineri jucători.
A cucerit: 2 titluri ale URSS (1964, 1978), 16 titluri ale Georgiei (1990, 1991, 1991-92, 1992-93, 1993-94, 1994-95, 1995-96, 1996-97, 1997-98, 1998-99, 2002-03, 2004-05, 2007-08, 2012-13, 2013-14, 2015-16), 2 cupe ale URSS (1976, 1979), 13 cupe ale Georgiei (1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 2003, 2004, 2009, 2013, 2014, 2015, 2016), 7 supercupe ale Georgiei (1996, 1997, 1999, 2005, 2008, 2014, 2015), 1 cupă a cupelor (1980-81), 1 cupă CIS (2004); a participat la 32 ediții ale cupelor europene
Foști mari jucători: Boris Paiciadze, Avtandil Gogoberidze, Șota Iamanidze, Miheil Meshi, Slava Metreveli, Ghivi Nodia, Murtaz Hurțilava, Davit Kipiani, Șota Hinciagașvili, Vladimer Guțaev, Aleksandre Civadze, Vitali Daraselia, Ramaz Senghelia, Tenghiz Sulakvelidze, Temuri Kețbaia, Șota Arveladze, Ghiorghi Kinkladze, Kaha Kaladze, Levan Kobiașvili.
