Povestea lui Emeric Dembróvszki, cel mai bun fotbalist român la CM Mexic 1970

Emeric Dembróvszki n-a fost doar unul dintre marii fotbaliști ai României, fiind cel mai bun din echipa noastră prezentă la turneul final al CM din Mexic 1970, dar și un mare caracter, modest și fair-play, putând fi dat de exemplu oricărei generații prezente și viitoare.

Într-un mijloc de toamnă al anului 1945, se năștea în familia Dembróvszki, din localitatea maramureșeană Câmpulung la Tisa, cel de-al 7-lea copil, al 5-lea băiat, botezat Imre Emil.

Celui mai mare dintre frați, nu mică i-a fost uimirea când s-a întors de pe front și a văzut un bebeluș orăcăind în propria casă, neputându-și stăvili întrebarea „cine-i ăsta?”.

Povestea lui Emeric Dembróvszki, cel mai bun fotbalist român la CM Mexic 1970

Copilul cu părul bălai și buclat când a crescut și-a găsit repede o pasiune care nu peste mult timp avea să-i devină destin, fotbalul. Bătea mingea de dimineața până seara, spre indignarea tatălui, care l-ar fi vrut prin preajma sa pentru a-l ajuta la atelierul de tâmplărie, motiv pentru care micuțul Imre mai lua câte-o chelfăneală.

Bătrânul Dembróvszki era unul dintre gospodarii comunei, fiind și rotar, ocupându-se și de un magazin mixt, dar lucrând și pământul, deținând printre altele o livadă mare.

Însă așa cum au pățit o mulțime de asemenea oameni de ispravă ai bietei Românii din acei ani triști, și el a fost victima hoției comuniste, căci în 1952 sub pretextul colectivizării i s-a luat tot!

Emeric Dembróvszki avea să învețe limba română abia la 16 ani. CM Mexic era atunci departe

Câmpulung la Tisa era o comună mare, zonă de deal, la 12 km de Sighetu Marmației. Agricultura și lucrul la fabrica de cherestea erau principalele îndeledniciri ale localnicilor, ultima fiind primul loc de muncă al eroului materialui de față.

Cum majoritatea populației era de origine maghiară, tânărul Dembróvszki avea să învețe limba română abia la 16 ani, când a ajuns la Sighetu Marmației, la școala profesională. Până să ajungă aici, el a continuat să-și consume pasiunea, legitimându-se la echipa locală Lumina.

Duminicile fugea de la biserică pentru a prinde meciurile echipei sale. La început a fost portar, însă la un meci, plictisindu-se în poartă, a luat mingea și din propriul careu a driblat tot ce i-a ieșit în cale până a ajuns în cel advers de unde a marcat.

Acela a fost primul său gol oficial care l-a metamorfozat imediat din portar în atacant, antrenorul folosindu-l de-atunci în avangardă.

Bacău, orașul lansării în fotbalul mare spre CM Mexic. Cum s-a dezvoltat Emeric Dembróvszki

Talent precoce, la 14 ani a debutat în echipa mare, iar apoi ajuns la Sighet n-a așteptat prea mult să joace și acolo la prima echipă a Forestei. Stagiul militar avea să-l scoată din zona de baștină și să-l ducă chiar în curtea Stelei împreună cu alți zeci de tineri fotbaliști înrolați ca și el, provenind din eșaloanele inferioare.

N-a fost însă oprit, ajungând la divizonara B, Victoria Roman. Dacă la Steaua nu avusese nimeni ochi pentru el, aici a fost „țintit” de reputatul antrenor Constantin Teașcă, care l-a transferat la Dinamo Bacău.

O mutare excelentă pentru ambele părți, Dembróvszki devenind imediat om de bază și golgeterul echipei, formația băcăuană promovând anul următor în prima divizie.

Pârjoliți regulamentele! Sacrificați fotbaliștii! Salvați Astra! – editorial Cristian Manea

Chiar dacă nu a câștigat vreun trofeu, a trăit în urbea moldavă 7 ani și jumătate rodnici plini de satisfacții. „S-a întâmplat ca de multe ori, oamenii să defileze pe străzile Bacăului, după meciuri, cu poza mea, de parcă eram Ceauşescu.

Am destule realizări acolo, am promovat, eram mai mereu aproape de primele locuri, am jucat în cupele europene, devenind prima echipă românească ajunsă până în sferturi de finală, în ediția 1969/70 a Cupei Orașelor Târguri. Am ajuns la echipa națională” – își amintește el cu plăcere.

Ar mai fi o realizare, poate peste toate cele enumerate de el, însă pe plan personal, faptul că acolo, de fapt în zonă, în apropiatul Piatra Neamț, a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție, Veronica, alături de care are și în prezent o căsnicie frumoasă și trainică.

Când era să se aleagă cu o statuie după CM Mexic

Apropo de echipa națională, turneul final din Mexic 1970 a fost momentul de vârf al carierei sale, unde presa internațională și selecționerii echipelor calificate l-au desemnat cel mai bun jucător al echipei noastre. S-a vorbit des despre statuia sa din Mexic. Chestiunea respectivă are însă o explicație cât se poate de simplă.

Venise cineva cu ideea de a se alcătui pe bulevardul care ducea spre marele stadion Azteca din Ciudad de México un grup statuar alcătuit din cei mai buni fotbaliști ai celor 16 participante, în mărime naturală.

Cum de la reprezentativa noastră el fusese desemnat cel mai bun, ar fi trebuit ca și silueta sa să fie acolo.

Iar, în 1972, ar fi trebuit inaugurată acea operă de artă, prilej cu care acea echipă mondială (în care s-ar mai fi aflat printre alții Pelé, Bobby Charlton sau Beckenbauer) ar fi trebuit să întâlnească reprezentativa Mexicului.

Accidentare stupidă pentru Emeric Dembróvszki chiar înaintea meciului de baraj cu Ungaria

Numai că respectiva idee a rămas doar la stadiul de proiect. Are însă din 2003 o statuie din lemn în fața terenului din localitatea natală.

Acolo, localnicii și-au arătat prețuirea față de el, făcându-l cetățean de onoare în același an, totodată dându-li-se numele său amintitului teren de fotbal, sălii de sport și unei străzi.

O accidentare stupidă chiar înaintea meciului de baraj cu Ungaria, din 1972, de la Belgrad, pentru calificarea în semifinalele Campionatului European, avea să-i influențeze negativ cariera, cel puțin la echipa națională.

Pentru că la nivel de club avea să trăiască ani frumoși la Politehnica Timișoara, unde a jucat ultimele 7 sezoane ale carierei, când a și câștigat Cupa României, în 1979/80, făcând facultatea și totodată stabilindu-se definitiv în orașul de pe Bega.

Numele său, o piatră de încercare pentru cei ce-l scriau

O poveste interesantă este cea a numelui său, care în 98% din cazuri a apărut scris greșit în presă, adică Dembrovschi. Dar nu doar în presă.

Iată explicația sa: „Aproape toți frații mei au avut probleme cu transcrierea numelui, apărând fie Dembrovschi, fie Dembroszchi, fie Dembroschy, fie Dembroţchi, fie Dembroszki.

Problemele apăreau la sfârșitul numelui. Ori funcționarul de la primărie nota după ureche atunci când tata ne declara, ori pe parcursul vieții s-au mai pierdut niște acte și când au fost refăcute, s-au scris greșit aceste numele.

Și mie mi s-a pierdut certificatul de naștere la facultate. Eram inițial, Imre Emil Dembróvszki, iar apoi am apărut Emeric Emil Dembroschi și așa am rămas”.

Lui Emeric Dembróvszki nu i-a plăcut să fie antrenor

După încheierea carierei de fotbalist, a fost antrenor.

Dar… „Sincer, mie nu mi-a plăcut să fiu antrenor. După ce m-am retras, aș fi vrut să fiu doar profesor de sport. Mai mult am fost forțat să devin antrenor. Eram rugat din toate părțile să ajut. La început, am crezut că o să meargă, mai ales că reușisem să promovez pe Poli în Divizia A.

Atunci, în 1984, au venit mii de suporteri și mi-au cântat în fața casei. Dar apoi când am văzut ce aranjamente și ce ordinării se întâmplau, mi s-a făcut lehamite. În Divizia A, m-am ocupat numai de Poli.

Am mai lucrat la CSM Reșița, Vulturii Lugoj, Auto Timișoara, UMT, CFR Timișoara, Unirea Sânnicolau Mare. Ce să nu mai spun de stresul pe care îl trăiam pe bancă! Nu voiam să mor ca Oblemenco și atunci m-am lăsat, trecând la catedră la LPS Banatul”.

A mai antrenat apoi pe ici, pe colo, ca să-și rotunjească pensia. Are un băiat, Emeric Armand, inginer analist la o multinațională. L-a încercat în mai multe sporturi, însă i-a plăcut mai mult școala.

Statistica lui Emeric Emil DEMBRÓVSZKI

Emeric Emil DEMBRÓVSZKI
Născut: 06.10.1945 (Câmpulung la Tisa,MM)
Post: inter, mijlocaș

În Divizia A și Cupa României

Debut Divizia A: 20.08.1967, Dinamo Bacău – Steaua București 2-1 (1 gol marcat)

Debut cupă: 03.03.1968, Progresul Brăila – Dinamo Bacău 1-4 (1 gol marcat)

1962-63 Foresta Sighet Div.Reg.
1963-64 Foresta Sighet Div.Reg.
1964-65 Foresta Sighet Div.C
1965-66 Victoria Roman Div.B
1966-67 Victoria Roman Div.B
1966-67 Dinamo Bacău Div.B
1967-68 Dinamo Bacău 26/7 3/2
1968-69 Dinamo Bacău 30/8 1/0
1969-70 Dinamo Bacău 27/11 0/0
1970-71 SC Bacău 18/2 2/3
1971-72 SC Bacău 22/8 2/0
1972-73 SC Bacău 22/8 3/2
1973-74 SC Bacău 32/13 2/2
1974-75 Politehnica Timișoara 17/7 0/0
1975-76 Politehnica Timișoara 34/11 2/1
1976-77 Politehnica Timișoara 32/3 1/1
1977-78 Politehnica Timișoara 33/8 2/0
1978-79 Politehnica Timișoara 34/13 2/0
1979-80 Politehnica Timișoara 31/7 5/1
1980-81 Politehnica Timișoara 28/2 4/0

Total Divizia A: 386 jocuri, 108 goluri
Total Cupă: 29 jocuri, 12 goluri

A cucerit o cupă a României (în 1979-80)

A început fotbalul la echipa localității natale, Lumina Câmpulung la Tisa..

În echipa națională
Debut: 27.10.1968, Portugalia – România 3-0
Total: 26 jocuri, 8 goluri
A jucat la turneul final al CM 1970

În echipa olimpică
Debut: 10.10.1971, Danemarca – România 2-1 (1 gol marcat)
Total: 1 joc, 1 gol

În cupele europene
Debut: 17.09.1969, Dinamo Bacău – Floriana FC 6-0 (3 goluri marcate)
Total: 15 jocuri, 5 goluri

Articol apărut în ediția din septembrie 2019 a revistei 100%Sport sub semnatura lui Răzvan Toma.