La intersecția străzii Știrbei Vodă cu Calea Plevnei se afla o bucată de pământ pe care au fost construite la începutul anilor 1920 câteva terenuri de tenis de către frații Doherty.
Articol semnat de Mihai Rusu în revista 100Sport în septembrie 2019
Baza era la vremea aceea una dintre singurele societăți comerciale interbelice unde fiecare își putea rezerva un teren pentru a juca tenis.
În paralel mai existau în cartierele Bucureștiului locuri cu câte unul, două sau trei terenuri de tenis pentru publicul care nu dorea să intre în cluburile cu circuit închis ale vremii.
Amintirile lui Mihai Rusu. Ce însemna, pe vremuri, să joci tenis la Doherty
Era TCR-Tenis Club Românesc (în Arena BNR), era AMA-Asociația Magistraților și Avocaților de pe lacul Herăstrău și altele unde lumea bună se întâlnea în timpul liber pentru a petrece împreună momente pe teren sau în restaurantul respectiv.
Eu sunt născut pe strada Știrbei Vodă 119, la circa 100 metri față de Doherty, unde mama mea juca tenis prin anii 1939-40 (am și o fotografie), iar întâmplarea a făcut ca primii mei pași spre sport să fie făcuți către această bază, naționalizată de comuniști în 1948 care purta numele de „Centrul de antrenament nr.2“.
La fel, tatăl meu avocat era membru în AMA, unde magistrații se întâlneau în cercul profesional fie pentru tenis, fie pentru a avea o viață socială.
Revenind la Doherty, numele a rămas și după naționalizare, astfel încât mai toată lumea spunea în anii 1950-60 chiar până prin 1970 „hai să jucăm un tenis la Doherty“.
În spatele terenurilor de la Doherty se afla clubul Știința București
Pe lângă cele 5 terenuri, au mai fost construite în copilaria mea alte două, centrale, așa încât baza (din Parcul Operei fost Venus) avea la un moment dat 7 pe care își desfășurau activitatea antrenorii Gheorghe Cobzuc și Eva Stăncescu cu cca 200 de copii ai Școlii Sportive Nr.2.
În spatele centrului Doherty, gard în gard, era clubul Știința București cunoscut și sub numele de Politehnica, rezervat studenților și cadrelor universitare, inginerilor sau arhitecților, cu care eu jucam tenis, fiind proaspăt membru al acestei unități de elită intelectuală bucureșteană.
POVESTEA RELAȚIEI DE DRAGOSTE DINTRE MARIANA SIMIONESCU ȘI BJÖRN BORG ȘI IMPLICAREA SECURITĂȚII ROMÂNE
La „Doherty“, jucau campionii României de la CCA mai apoi Steaua, în frunte cu frații Viziru și Constantin Năstase, Petre Mărmureanu, Eleonora Roșianu, antrenați de Constantin Chivaru, care avea să fie și omul meu „din colț“ atunci când am venit la clubul din Calea Plevnei 114, unde își avea sediul.
Tot în perioada CCA-ului, ne trezeam noi copiii de pe Știrbei Vodă cu Ilie Năstase care venea la antrenament, iar la plecare, „capra mică“ cum îi spuneam noi, trecea prin fața casei mele de unde mama îi mai dădea o bucată de pâine; Ilie era sărac și venea doar în trening cu teniși fără șosete.
La un moment dat, apărea și Ion Țiriac, „Oaia“, întrucât aici se putea antrena cu cei mai buni sau juca în competițiile stabilite de FRT.
După 1970, a apărut „Tenis Club București“. Amintirile lui Mihai Rusu sunt cutremurătoare
Veneau marii actori și regizori de film, dentiști, avocați, funcționari, miniștrii precum Corneliu Mănescu, Maxim Berghianu, Ion Gheoghe șeful Marelui Stat Major al Armatei, și bineînțeles șefii sportului românesc grupați în CNEFS.
Așa am crescut într-o atmosferă extraordinară, cu lume civilizată, dintr-o altă sferă socială și politică, ceea ce a reprezentat un capital formidabil personal pentru dezvoltarea mea ulterioară.
După 1970, a apărut „Tenis Club București“, TCB, care a strâns foarte mulți copii și tineri în echipe, transformând tradiționalul „Doherty“ într-o structură bine organizată și condusă de către fostul colonel (MApN) Ilie Turcu.
Planul de sistematizare a lui Ceauțescu a distrus baza Doherty
Când toate activitățile sportive mergeau bine, a apărut dictatorul Ceaușescu cu planul lui de „sistematizare“ a Bucureștiului, ceea ce a însemnat dispariția întregului complex de terenuri ale TCB-ului și ale Științei din Parcul Operei.
În 1996, Sever Mureșan a conceput un plan de reconstrucție gata cu 16 semnături, refuzat însă de primarului Victor Ciorbea din cauza unor jocuri de culise cu lobby-stul Ion Țiriac. Între timp, noul președinte FRT fără aviz juridic a tras sforile de așa natură încât primarul din sectorul 1 finanțează Doherty după planul lui Ion Țiriac!
Sunt curios să aflu cine o va administra?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Articol semnat de Mihai Rusu în revista 100Sport în septembrie 2019
Mihai Rusu (născut 1949), fost jucător de tenis român, în prezent antrenor în Germania la o școală privată. A rămas în Germania Federală în 1977. Fostul sportiv plecase la Bruxelles, cu ocazia unui turneu de tenis, în momentul în care era jucătorul numărul 2 al Stelei, după Titi Hărădău.
S-a stabilit la Munchen, iar în 1983 a devenit redactor sportiv la Radio Europa Liberă. Este editorialist pentru revista 100%Sport și corespodent pentru Radio Sport Total FM.
