În 1986, România s-a afiliat la International Rugby Football Board (IRFB) fără aprobarea dictatorului de la București.
Mondialul din 2019 a fost singura competiție de la care România lipsește în urma excluderii sale după folosirea în preliminarii a tonganului Sione Fakaosilea, jucător neeligibil.
Până acum, naționala noastră bifase toate cele opt turnee finale, fiind invitată să participe la ediția inaugurală din 1987.
Enigmele sportului: Cum a fost ignorat Nicolae Ceaușescu de Federația Română de Rugby
Propusă după război, de către francezi, organizarea unei competiții mondiale la nivel interțări, în rugby, s-a materializat abia în deceniul nouă al secolului trecut. Și aceasta fiindcă britanicii s-au opus, de fiecare dată.
De altfel, englezii, de pildă, n-au avut nici campionat intern până prin anii 80, cluburile organizând turnee. Și tot fiindcă ei nu agreau alcătuirea de clasamente într-un sport pe care îl doreau ferit de orice câștig financiar.
Citiți ultima apariție a revistei 100% Sport – Mai 2021
Și tocmai încercarea unora de a organiza competiții la care să-i ademenească pe cei mai buni jucători de rugby a făcut ca forul mondial, International Rugby Football Board cum se numea pe atunci forul suprem, să demareze inițierea Cupei Mondiale. Iar în martie 1985, la Paris, într-o sesiune specială a IRFB, s-a stabilit organizarea acestei noi competiții.
Ce a povestit Viorel Morariu despre pățania cu Nicolae Ceaușescu?
Iar votul decisiv a fost dat, paradoxal, de către Africa de Sud, țară care nu putea fi reprezentată la Rugby World Cup din cauza embargoului mondial la care era supusă pentru politica de apartheid…
La acel consiliu IRFB de la Paris, Franța, care era principala animatoare a Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA), concurenta International Rugby Football Board (IRFB), a renunțat la gândul de a organiza CM sub egida FIRA.
În schimb, anglo-saxonii l-au ales pe Albert Ferrasse președinte, acesta fiind primul francez în această funcție.
Invitată să participe, România a fost pusă într-o situație complicată. În sensul că federația noastră trebuia să se afilieze imediat la IRFB.
Vicepreședinte FRR pe atunci, mai apoi șef al forului rugbystic de la București, Viorel Morariu, avea să-mi povestească prin anii 90 cum a decurs totul:
„Naționala noastră a fost invitată, graţie rezultatelor sale deosebite, să participe la prima ediţie a Rugby World Cup.
Pentru aceasta, Federaţia Română de Rugby trebuia să se afilieze la forul mondial.
A venit la mine Emil Drăgănescu, care fusese preşedintele FRR, iar apoi și membru al guvernului. Mi-a spus că solicitarea de afiliere trebuie trimisă în 48 de ore la Londra, acolo unde era sediul IRFB.
Altfel, România riscă să nu participe la Rugby World Cup.
Cum nu mai era timp să cerem acceptul lui Ceauşescu şi să o trimitem prin curier diplomatic, am decis să o expediem fără aprobare, prin intermediul echipajului unei curse Tarom”.
IRFB a fost fondată în 1886
International Rugby Football Board, actualul World Rugby, a fost fondat în 1 ianuarie 1886, la Dublin. Totul a început cu doi ani înainte (1 martie 1884), când la un meci Anglia – Scoția, arbitrul irlandez a validat o încercare pentru „trandafiri”, încercare despre care „ciulinii” au spus că nu e valabilă.
Disputa s-a întrerupt și a fost reluată doar după ce scoțienilor li s-a promis că regulile jocului vor fi discutate mai apoi.
În 1885, Turneul celor 4 Națiuni nu s-a terminat, meciul Scoția – Anglia fiind anulat… Pentru a rezolva acel conflict, la propunerea Federației Irlandeze de Rugby (IRFU), în 1886 reprezentanții celor patru națiuni s-au întâlnit la Dublin.
Cum Federația Engleză de Rugby (RFU), care decidea regulile de joc din 1871, n-a acceptat să renunțe la poziția sa, International Rugby Football Board (IRFB) a fost fondat de forurile rugbistice din Irlanda, Scoția și Țara Galilor. În 1887, membrele IRFB au decis să nu mai joace cu Anglia, astfel că turneul s-a disputat cu trei echipe în 1888 și 1889.
Cum a fost Turneul celor 4 Națiuni?
Dată la o parte, Anglia a acceptat să adere la acest for în 1890. Cu o condiție; să fie reprezentată de șase membri, tot atâți cât aveau împreună Irlanda, Scoția și Țara Galilor (câte doi de națiune). Primele națiuni din afara Insulelor Britanice și Irlandei care au aderat la Board au fost Africa de Sud și Noua Zeelandă, în 1948, respectiv Australia, în 1949.
Abia în 1978 a fost acceptată ca membru prima națiune nevorbitoare de limbă engleză, și anume Franța.
Iar în 1987, în contextul în care fuseseră invitate la Cupa Mondială din Noua Zeelandă și Australia, au aderat alte șapte federații: Italia, România, Canada, SUA, Argentina, Japonia și Zimbabwe.
4
națiuni au cucerit titlul mondial la rugby: Noua Zeelandă (1987, 2011, 2015), Australia (1991, 1999), Africa de Sud (1995, 2007) și Anglia (2003)
9
ediții ale Cupei Mondiale de rugby s-au disputat până acum, incluzând-o și pe aceasta ce se va încheia în 2 noiembrie, la 8 dintre ele fiind prezentă și echipa României
11
națiuni au participat la toate cele 9 ediții de până acum ale Cupei Mondiale (turnee finale): Anglia, Argentina, Australia, Canada, Franța, Irlanda, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Scoția, Țara Galilor
16
echipe au fost invitate să participe la prima ediție a Rugby World Cup, în 1987, printre ele aflându-se și România
1987
este anul în care Federația Română de Rugby s-a afiliat la forul mondial, International Rugby Football Board
Articol scris de Marian Burlacu în revista 100% Sport în octombrie 2019
