Noului sistem competițional cu playoff i s-au adăugat în acest sezon și barajele de cupele europene, adică pentru ultimul loc în Conference League.
Le păstrăm pe cele pentru menținere / promovare în zona retrogradării, în dublă manșă.
Acolo unde de vreo șase ani, fără excepție, fiecare dintre barajele în care au fost implicate echipe de eșalonul secund – toate dintre ele au pierdut în dauna celor de prima ligă.
Noul baraj de Conference League trimite echipa de pe locul 4 la baraj cu locul 1-2 din playout.
Păi e corect ca să te califici în playoff și să joci cu una din playout? E diferență de valoare, evident, de ce mai e nevoie de un meci?
În plus, Chindia n-a putut folosi 3 jucători împrumutați de la Viitorul în meciul direct, semifinală, altă anomalie a fotbalului românesc.
Practic, trupa din Ovidiu merge mai departe. Mai are o șansă, dar Sepsi Sf. Gheorghe pare să demontreze, la fel ca în campionat, că este singura care nu pare implicată în jocurile de culise.
După un campionat atât de comprimat, cu multe meciuri la ore care de care mai hazlii, avem și aceste baraje. Nu prea ne oferă loc de surprize, ci doar de a ne plictisi.
Înainte de Euro 2020, care de fapt e 2021, parcă aveam nevoie de o pauză binemeritată.
Trecerea de la Cristi Pusztai la Joachim Low ori cea de la Ștefan Blănaru la Ciro Imobile pare la fel de bruscă precum cea de la ger la foarte cald. Și nu prea reușim să ne acomodăm.
