La trei luni de la declanșarea Operațiunii Barbarossa (la 22 iunie 1941), care însemna invazia URSS, Kiev-ul a fost cucerit de Germania nazistă. Un mare oraș sovietic și totodată important punct strategic dar care avea și echipa Dinamo, de pe vremea aceea o forță a fotbalului unional.
După declanșarea operațiunilor militare, campionatul unional a fost suspendat, o parte dintre jucătorii de la Dinamo Kiev s-au înrolat în Armata Roșie, iar alții au contribuit la eforturile de apărare a orașului.
După căderea Kievului, mulți au devenit prizonieri de război, în lagărul de la Darnița. După ce ghinion a avut fiecare, de-aici unii au fost executați, alții trimiși în lagăre de exterminare, iar cei considerați inofensivi au fost eliberați.
Istoria unei partide de fotbal celebre: „meciul” morții de la Kiev din 1942. S-au realizat apoi două pelicule
Cei mai mulți dintre cei eliberați au ajuns vagabonzi pe străzile Kievului ocupat. Printre aceștia și fostul portar al lui Dinamo, Nikolai Trusevici. Aceasta însă avea să se întâlnească într-o zi cu Jozef Kordik, un ceh din Moravia cu origini germane, care era directorul Brutăriei Nr. 3 din Kiev, dar și un fan la echipei Dinamo.
Așa că l-a angajat pe Trusevici în brutăria sa ca măturător. Totodată Kordik s-a gândit și la înființarea unei echipe de fotbal alcătuite din foști jucători de la Dinamo.
Astfel, în primăvara lui 1942, după ce Trusevici l-a găsit pe Makar Gonciarenko ascuns în casa fostei sale soacre, cu ajutorul acestuia i-a contactat pe foștii colegi Tiucev, Kuzmenko, Komarov, Putistin, Klimenko, Sviridovski, precum și alți trei jucători ai concitadinei Lokomotiv, Balakin, Suharev și Melnik, formând această echipă.
De la marea Dinamo Kiev la echipa de brutărie Start
Pentru a marca un nou început, echipa a fost numită Start, fiind admisă în campionatul local. Primul meci l-a susținut la 7 iunie 1942, când a câștigat cu 7-2 cu echipa Ruh, condusă de un apropiat al naziștilor, Gheorghi Șevțov. Victoriile s-au legat pentru Start, și nu oricum, ci l-a scor, precum 8-0 cu aceeași Ruh sau 8-2 cu Sport.
În vara lui 1942, au fost organizate o serie de competiții sportive între echipele armatelor care ocupaseră Kievul. Start a învins pe toată lumea la scoruri foarte mari, unele de-a dreptul rușinoase.
Start își umilea adversarele
Primul meci, programat la 21 iunie 1942, a fost câștigat cu 6-2 împotriva Garnizoanei Maghiare, apoi au urmat cronologic 7-1 cu o echipă a unei unități germane de artilerie, 11-0 cu Garnizoana României, 9-1 cu o echipă germană de muncitori ai căilor ferate, 6-0 cu echipa germană RSG, 5-1 cu echipa maghiară MSC WAL, 3-2 tot cu o echipă maghiară GK Szeró și, în final, la 6 august 1942, 5-1 cu echipa germană Flakelf.
Evident că această „defilare” a jucătorilor ucraineni nu i-a încântat prea tare pe naziști. Așa că pentru ca nu cumva aceste evenimente să demoralizeze trupele germane locate și totodată pentru a nu trezi entuziasmul ucrainenilor, naziștii au propus o reprogramare a jocului dintre Start și Flakelf, care era selecționata aviatorilor germani.
Jocul final a fost în 1942
La 9 august 1942, Stadionul Zenit din Kiev a găzduit acest meci dintre Start și Flakelf, devenit ulterior istoric.
Abordarea germană a fost însă cu totul alta. În zilele dinaintea disputei, orașul a fost împânzit de afișe, iar stadionul era păzit de soldați germani. Start trebuia să piardă neapărat și asta în fața a mii de cetățeni care urmau să fie martori la acest eșec.
Citiți ultima apariție a revistei 100% Sport – Mai 2021
De aceea au fost luate tot felul de măsuri de… precauție; jucătorii de la Start au fost amenințați cu moartea în caz că învingeau, hotărându-se totodată ca meciul să nu mai fie arbitrat de un român, cum se mai întâmplase (căci românii erau considerați cei mai imparțiali, neputând fi acuzați de simpatii pentru aliații germani și maghiari, dar nici pentru ucraineni), ci chiar de un ofițer german SS.
În ziua meciului, acest „arbitru” i-a instruit pe ucraineni să folosească salutul nazist și să țină minte celelalte reguli indicate. Imediat după plecarea sa jucătorii echipei au început să-și exprime neliniștea, unii sugerând să se evadeze, alții să se piardă meciul. Finalmente, au intrat pe teren, hotărând să-și apere corect șansele.
Mai mult, nu numai că nu au folosit salutul nazist, ci au dus mâna la inimă, strigând „FizcultHura!”, care era un slogan sportiv sovietic. Conform așteptărilor, arbitrul n-a „văzut” faulturile și celelalte violențe ale jucătorilor de la Flakelf.
La primul gol, pentru a înscrie, un jucător german l-a lovit pe portarul Trusevici în cap, lăsându-l inconștient. Încălcările regulamentului abundau dinspre echipa germană, dar cu toate acestea, la pauză, scorul era 3-1 pentru ucraineni. Pe timpul pauzei, jucătorii de la Start au fost vizitați de mai mulți ofițeri SS care le spuneau același lucru, să piardă meciul, căci altfel vor suferi consecințe drastice.
În a doua parte, ambele echipe a înscris câte două goluri, meciul încheindu-se cu scorul de 5-3 pentru Start. Însă spre finalul partidei, când rezultatul devenise clar, fundașul Klimenko a trecut în dribling de toată defensiva germană, iar când a mai avut în față doar portarul, în loc să trimită mingea dincolo de linia porții, s-a întors și a șutat-o spre centrul terenului. În acel moment, arbitrul a fluierat încheierea partidei, înainte ca timpul regulamentar să se fi scurs.
Răzbunarea nazistă
După acest meci, Start a mai jucat o singură dată, peste exact o săptămână, împotriva echipei Ruh, pe care a învins-o cu 8-0. La scurt timp, jucătorii de la Start au fost arestați de Gestapo, acuzați că ar fi fost membri NKVD (Ministerul de Interne al URSS). Unul a murit în urma torturilor la care a fost supus, opt au fost trimiși în lagărul de la Syreț (în partea de nord-vest a Kievului), iar alți trei au fost împușcați, printre care și Nikolai Trusevici.
Aceste evenimente au fost ulterior folosite de sovietici ca propagandă antinazistă, tot ei fiind și autorii denumirii de „Meciul morții”. Mai există și alte versiuni privind istoria confruntării, în funcție de anumite interese.
Totuși, sovieticii nu au uitat cele întâmplate, așa că atunci când Armata Roșie a ajuns la Nürnberg, ca răzbunare Stalin a ordonat execuția unui oficial și a câtorva jucători de la FC Nürnberg, precum și demolarea clădirilor aparținând acestui club sportiv. Nu te puteai aștepta la altceva și de la acest odios criminal cu nimic mai prejos ca Hitler.
De aici a venit ideea „Escape To Victory”
După apariția unui raport cu versiunea sovietică a „Meciului Morții” într-un ziar german, în iulie 1974 a fost demarat un proces la Hamburg, care a fost încheiat tocmai în 2005, când procuratura din orașul german a decis că nu ar exista vreo legătură între asasinările și deportările jucătorilor cu meciul din 9 august 1942.
Acest meci a inspirat două filme de mare succes. Mai întâi, în 1961, cel unguresc „Két félidö a pokolban” (în traducere Două reprize în iad), care a câștigat premiul criticilor la Festivalul de Cinema de la Boston 1962.
Iar apoi, în 1981, „Escape To Victory” (în traducere Drumul spre victorie), unde pe lângă actori renumiți precum Michael Caine, Sylvester Stallone ori Max von Sydow, au apărut fotbaliști nu mai puțin celebrii precum Pelé, Bobby Moore, Osvaldo Ardiles, Paul Van Himst ori Kazmierz Deyna.
Articol scris de Răzvan Toma în ediția din luna octombrie 2019 a revistei 100% Sport
