Acum o săptămână, după finala Cupei, când a mutat în careu un fault comis afară, scriam că ar avea nevoie de un consult oftalmologic. E adevărat că am fost cam dur, de la o vârstă toți avem nevoie de controale, dar menirea unui editorialist este să comenteze ce vede.
Inchizitorii
Același editorialist însă, adică deasuprasemnatul, nu demult, încerca să-l scoată pe Octavian Șovre din ghearele inchizitorilor neînduplecați ai arbitrajului românesc și internațional, în frunte cu Rossetti, șeful Comisiei de la UEFA. Au sărit cu toții pe el, declamând texte învățate pe dinafară și acuzându-l că menirea unui arbitru nu e aceea de a-i cere un autograf lui Haaland, nici măcar dacă la mijloc e o cauză nobilă, ajutorarea unor copii care suferă de autism. Probabil că aceasta e interpretarea planetară a unui gest nobl, el trebuie încadrat în paragrafe de regulament și taxat ca atare dacă încacă acele canoane.
Vezi aici editia digitala in format PDF a Revistei 100% Sport Romania – Mai 2021!
Final anticipat
E posibil ca povestea cu Haaland să fi dus la scurtarea drumului lui Șovre în arbitraj. Împlinește peste o lună și ceva (la 19 iulie) 48 de ani, însă se mai fac degrogări de vârstă. Fără autograful acela pe cartonaș probabil că ar mai fi fost lăsat să oficieze, dacă nu tot sezonul următor, măcar până în iarnă, la finele anului calendaristic. S-a hotărât însă altfel, și de câtre UEFA, dar mai ales de el, de Octavian Șovre, care a decis să pună punct acum.
”Tușarii” lui taica Sdrobiș
E vorba despre un ”arbitru asistent”, iar în discursurile foștilor mari cavaleri ai fluierului expresia se scurtează, aceștia spunând doar ”asistent”. Adică, vezi-Doamne, nu ”arbitru asistent”, ci doar ”asistent”. Ceea ce nu e doar o abreviere generată de graba unei exprimări concise, ci și o prescurtare nedreaptă. Li s-a spus liniori, tușieri, iar legendarul Ioan Sdrobiș, sfătos ca Sadoveanu, folosea pitoreasca exprimare ”tușar”. Da, Octavian Șovre a fost, fără discuție, cel mai bun ”tușar” român din ultimii ani.
Urmașul lui Grigorescu
Am avut arbitrii asistenți foarte buni, Patrițiu Abrudan sau Vasile Avram fiind exemple bune de dat. Șovre și colegul său de brigadă, de pe tușa cealaltă a terenului, Sebastian Gheorghe, ocupă vârful ierarhiei acum, însă foarte aproape de ei se situează și cuplul Ovidiu Artene-Vasile Marinescu, adică ”trupa lui Istvan Kovacs”.
Toți aceștia sunt foarte buni și prin ei înșiși, dar și prin prisma centralilor, Hațegan și Kovacs. Tocmai de aceea, deși e vorba de lucruri greu de cuantificat îl plasez în vîrful ierarhiei asistenților români ai ultimului sfert de veac pe Nicolae Grigorescu, a cărui carieră internațională a rămas la cote foarte înalte și ani după retragerea lui Ion Crăciunescu, ”centralul” său. Șovre n- a fost departe de Grigorescu, la mecuri internaționale de top traseele celor doi fiind perfect comparabile.
Vezi aici editia digitala in format PDF a Revistei 100% Sport Romania – Mai 2021!
Fotbalul trece, sufletul rămâne
Fără îndoială că Octavian Șovre va rămâne în fotbal, e obligatoriu să se întâmple asta. CCA n-are cum să ignore un om cu o astfel de experiență. Dar imaginea sa de final va fi aceea de arbitru care a acceptat să-și pună în pericol finalul de carieră pentru scopul nobil care-i guvernează existența de atâția ani, cel de a ajuta copiii suferinzi. Dacă pentru lunga-i carieră merită o reverență, pentru implicarea sa umană îi suntem datori cu o plecăciune până la pământ.
Asta rămâne, ofsaidurile de-o palmă și trmiterile la oftalmolog trec. Sănătate și spor, Octavian Șovre!
