„Cazul Rudolf Wetzer” a reținut la finele anilor 20 atenția opiniei fotbalistice (și nu doar) de la noi.
Cel mai mare dintre frații Wetzer (o familie de fotbaliști originară din Timișoara) era pe-atunci o mare vedetă a fotbalului autohton. Dacă la noi profesionismul era interzis în fotbal, la unguri exista unul chiar înfloritor, motiv pentru care cluburilor din țara vecină nu le era prea greu să atragă fotbaliști de-ai noștri în a-i angaja.
Asemenea tranzacții însă nu depindeau în totalitate doar de voința jucătorului, existând niște legi clare, pe care cluburile ungare adesea încercau să le ocolească prin folosirea mitei.
Povestea „Rudolf Wetzer”. Din vremea când oficialii federației erau greu de corupt
Ceea ce acum pare greu de imaginat, tocmai refuzurile mai multor oficiali din cadrul federației noastre de a „pune botul” au dus la amplificarea acestui caz.
La 18 octombrie 1928, „Gazeta Sporturilor” a anunţat că Újpest, cunoscutul club budapestan, îl dorea pe Rudolf Wetzer care la acel moment era centrul atacant al Chinezului Timișoara. Aladár Niessner, noul preşedinte al grupării de pe Bega, find de acord cu transferul contra sumei de 150.000 de lei, l-a trimis pe reprezentantul clubului, Caroli, la Bucureşti, pentru a obţine acordul forurilor tutelare competente.
Dar, atât Comisia Centrală de Football-Asociaţie, cât şi FSSR (Federaţia Societăţilor de Sport din România) au refuzat demersul timişorenilor. Cu toate acestea, peste mai puţin de 10 zile, s-a aflat că Rudy Wetzer jucase în meciul Újpest – Hungária. Comunicatele se băteau cap în cap. Ferenc Langfelder, secretarul clubului Újpest, spunea: „Wetzer a fost legitimat pe baza dezlegării Comisiei Centrale de Football-Asociaţie”.
În schimb, Octav Luchide, secretarul Comisiei Centrale de Football-Asociaţie, susținea: „Comisia nu l-a extrădat pe Wetzer, fapt comunicat la Federaţia Maghiară.” Conflictul rămânea astfel deschis. Comisia Centrală de Football-Asociaţie şi-a continuat cercetările, care însă nu au fost făcute publice.
„S’a muşamalizat sau nu?”
Motiv pentru care „Gazeta Sporturilor” din 19 octombrie 1929 a readus chestiunea în atenție, întrebând retoric: „S’a muşamalizat sau nu?” scriind în continuare că „s’a întocmit un dosar care zace în arhivele Comisiei. Cerem deci ca dosarul Wetzer să fie redeschis şi cercetările să continue”.
Apelul a avut ecou şi la 23 noiembrie 1929, au fost publicate dezvăluirile privind chestiunea Wetzer. Prima încercare de obţinere a dezlegării lui Wetzer, după vizita lui Caroli, a fost făcută de un alt reprezentant al Chinezului, Lieber.
Acesta îi oferise lui Leonte Silberman (membru al Comisiei Centrale de Football-Asociaţie) suma de 80.000 de lei contra extrădării lui Wetzer. Răspunsul a fost însă negativ.
În acest moment a intervenit Árpád Aranyi, avocat al uzinelor Tungsram din Budapesta, „sponsorul” lui Újpest, venit de grabă la Bucureşti, în octombrie 1928, cu o scrisoare din partea lui Langfelder.
Răsfoiește online ediția de Iunie a Revistei 100% Sport România!
După ce a dat de antrenorul ungur Gyula Feldmann, care fusese angajat cu câteva luni în urmă la Juventus Bucureşti, l-au vizitat pe dr. Aurel Leucuţia, o personalitate proeminentă nu doar în fotbalul românesc (care urma să devină președintele federației între 1930-1933), dar şi răspunsul acestuia a fost categoric nu.
Atunci, Árpád Aranyi şi-a îndreptat atenția spre secretarul general al Comisiei, Octav Luchide. Însoţit de doi jucători de la Juventus, Carol Maior şi Ştefan Wetzer II (fratele lui Rudolf), Aranyi a ajuns la Luchide, prin intermediul lui Titel Ursache, funcţionar al Comisiei Centrale.
Luchide, un intelectual în adevăratul sens al cuvântului, a fost găsit la Opera Română, unde funcţiona ca secretar literar (fiind şi autor al unor livrete de opere celebre). Árpád Aranyi i-a oferit 40.000 de lei pentru extrădarea lui Wetzer I.
Árpád Aranyi a fugit în mare viteză cu o maşină până la Braşov, pentru a prinde expresul de Budapesta
Însă a fost refuzat şi de Luchide, chiar şi atunci când crescuse oferta la 100.000 lei. Maior, în numele lui Aranyi, i-a cerut atunci lui Titel Ursache să-i ducă la Petre Dragomirescu, secretar al Comisiei Centrale de Football-Asociaţie. Din nou un refuz categoric.
Ca o ultimă variantă, s-a apelat la un fost secretar al Secţiunii de Football-Asociaţie Bucureşti, un oarecare Georgescu, care se afla în posesia unei hârtii cu antetul Comisiei Centrale şi care, contra unei sume de 100.000 lei, a fost de acord cu redacterea unei extrădări false.
Ca în filmele de aventuri, Árpád Aranyi a fugit în mare viteză cu o maşină până la Braşov, pentru a prinde expresul de Budapesta, unde a prezentat dezlegarea falsă, pe baza căreia Rudy Wetzer debutase pentru Újpest contra lui Hungária.
Comisia Centrală de Football-Asociaţie a efectuat o cercetare în urma căreia vinovăţiile au fost recunoscute și de Feldmann, și de Georgescu, și de Maior, şi de Wetzer II (familia sa primise de la Újpest 5.000 de pengö, moneda magiară). Astfel, epilogul în chestiunea Wetzer, anunţat tot în „Gazeta Sporturilor”, a însemnat pedepsirea vinovaţilor: C. Georgescu a fost suspendat pe viaţă; lui Maior i s-a confirmat suspendarea pe care o executa pentru vina de „profesionalism” din cauza unui transfer de la Unirea Tricolor la Juventus; Wetzer II a primit o suspendare de doi ani; lui Titel Ursache i s-a interzis să mai ocupe posturi în federaţie. De asemenea tot dosarul a fost trimis, spre informare, Federaţiei Maghiare de Fotbal.
Privind evoluţia viitoare a evenimentelor vom putea observa că judecarea „Cazului Rudolf Wetzer” a avut consecinţe favorabile.
Rudy Wetzer, participant cu România la turneul final CM 1930
Compromis, antrenorul Feldmann a părăsit clubul Juventus Bucureşti în luna decembrie 1929, tot atunci fiind anunţată venirea la Bucureşti a lui Rudy Wetzer pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Evoluţia sa la Újpest intrase într-o perioadă de regres din cauza unei accidentări, în urma căreia îşi pierduse locul de titular.
De aceea, în primăvara anului 1930 s-a transferat la Pécs Baranya, dar contactele cu Juventus Bucureşti au devenit din ce mai regulate.
Astfel, în luna mai 1930, Federaţia Maghiară de Fotbal s-a decis să-i ofere, fără nici un fel de pretenţii, extrădarea pentru Juventus, așa încât experimentatul Rudy a putut juca la turneul final al campionatului naţional 1929-30, alături de Vogl şi Raffinsky în echipa roş-albaştrilor, care avea să câştige primul său titlu naţional (următoarele reușindu-le sub numele de Petrolul Ploiești).
Totodată, Rudy Wetzer a participat mai apoi cu echipa naţională a României la primul turneu final de Campionat Mondial, cel din 1930, de la Montevideo, Uruguay.
Despre Rudolf Wetzer
Născut: 17.03.1901 (Timişoara)
Decedat: 13.04.1993 (Haifa,Israel)
Post: atacant
1920-1921: Chinezul Timişoara
1921-1922: Törekvés Budapest (Ungaria)
1922 1924: Unirea Timişoara
1924: Beogradski SK (Iugoslavia)
1925 1928: Chinezul Timişoara
1928: Újpest Budapest (Ungaria)
1929: Pécs Baranya (Ungaria)
1929-1930: Juventus Bucureşti
1931 1932: Ripensia Timişoara
1932-1933: Hyères FC (Franţa)
1934 1936: ILSA Timişoara
1936 1937: Rovine Griviţa Craiova
1937 1939: Electrica Timişoara
1931: Ripensia Timişoara
1938 39: Tricolor CFPV Ploieşti
A cucerit 3 titluri ale României
În echipa națională
Debut: 10.06.1923, România – Iugoslavia 1-2
Total: 17 jocuri, 12 goluri
A jucat la turneele finale ale CM 1930 și JO 1924
Articol scris de Răzvan Toma în revista 100Sport din luna decembrie 2019
