Aproape sigur naționala Ungariei nu va trece de grupă. Ca s-o facă, ar trebui să-i învingă pe nemți la Munchen, nu înainte de a le bate puțin obrazul celor de la UEFA: adică noi, magiarii, suntem gazde, v-a trecut prin minte să puneți și finala la noi, încă vă mai gîndit la asta, ne-ați dat să organizăm Supercupa Europei, o groază de meciuri tari din Champions League, ne tot lăudați că jucăm cu trbiunele nu la sfert sau la jumate, ci la capacitate completă, iar voi, eminențele continentale, ne trimiteți să disputăm meciul decisiv la nemți acasă, la Munchen pe terenul lui Bayern, care o să aibă măcar patru-cinci titulari! Păi, e corect? Nu e!
Felia lui Orban
Rostul acestor rânduri nu e nici pe departe acela de a glorifica o eliminare a Ungariei din grupe, chit că ea va avea alea loc în fața Germaniei, Franței și Portugaliei, cu care puțină lume ar fi emis pretenții de calificare. Mai degrabă vorbim despre cum vede premierul maghiar fotbalul și cum a reușit el să aibă stadionul ocupat în totalitate. Despre fotbal, se știe. Viktor Orban a jucat în tinerețe, îi place la nebunie, a contribuit din plin la durarea a cee ace se cheamă Puskas Akademia și ”se bagă” și acum. Dar probabil că nu-i alcătuiește selecționerului formula de start. Se ocupă să-i meargă bine nu doar fotbalului de pe actualul teritoriu al Ungariei și și celui din zonele de dincolo de granite, locuite de populație majoritar maghiară. Nu doar în Estul Transilvaniei, ci și în Voivodina, care e în Serbia, în sudul Slovaciei sau în Transcarpatia, din vestul extrem al Ucrainei. Social, Ungaria și Viktor Orban au gestionat cu success pandemia, mai mult de jumătate din populația țării e vaccinată, așa că tribunele marelui stadion budapestan s-au putut umple fără opreliști.
Felia președintelui Federației
MLSZ, adică Magyar Labdarugo Szovetseg, e condusă din 2010 (nu întâmplător, aproximativ din momentul în care a devenit premier V. Orban) de către Sandor Csanyi. Care nu e vreun absolvent de SNSPA, ci economist, bancher, șeful colosului financiar OTP și al lanțului de benzinării MOL. Miliardar, om de afaceri de mari dimensiuni, Csanyi probabil că habar n-are de predictibilitate și de sustenabilitate, îl doare undeva de fotbalul pe uliță și de alte prostii similare, însă a știut să repună pe roate, să readucă la un nivel rezonabil, un domeniu altădată glorios în Ungaria, dar de care în ultimele vreo două decenii până la venirea sa se cam alesese praful.
Felia selecționerului
Marco Rossi a venit în Ungaria din fotbalul italian de nivel scăzut (Lumezzane, Cavese și alte echipe periferice), a luat titlul cu Honved (după plecarea lui ”militarii” au ajuns iarăși în zona retrogradării) și a fost pus la echipa națională. A înțeles imediat că deși în fotbalul maghiar se investește enorm, încă nu există jucătorii cu care să joace precum marea echipă a anilor 50. A contruit echipa în jurul celor doi de la Leipzig (portarul Gulacsi și stoperul Orban, iată încă un Orban) și dacă l-ar fi avut pe Szoboszlai poate c-ar fi încercat să joace măcar un pic mai ofensiv decât o face acum. Cu Portugalia a rezistat 83 de minute, cu Franța a făcut egal chiar dacă l-a pierdut devreme pe Adam Szalai. Dacă te uiți pe echipele de unde vin internaționalii maghiari, vezi Dunajska Sreda sau Osijek, care ca fotbal nu spun nimic, dar măcar au avantajul de a fi aproape de frontierele Ungariei, mai că poți face naveta cu bicicleta.
Rossi a priceput ce are de făcut și merită aprecieri, chiar dacă probabil că nu va trece de grupă. Noi ne încăpățânăm să spunem că vrem să jucăm ofensiv și ne bat Armenia și Georgia. Ca dovadă că n-am înțeles nici cine suntem, și nici ce vrem!
