Un meci decisiv din preliminariile pentru turneul final al CE 1984 mi-a rămas în memorie prin dramatismul și paleta de situații schimbate pe parcursul lui, în perioade temporale scurte.
Acele preliminarii, după cum ne aducem aminte, au fost de bun augur pentru noi românii, care dintr-o grupă aproape imposibilă, cu adversare ca Italia (campioana mondială en titre), Suedia sau Cehoslovacia, am izbutit să ne calificăm la acel turneu final (desfășurat în Franța).
Pe-atunci, însă, regulamentul din preliminarii era diferit de cel din prezent, neexistând etape în care jucau în același timp toate echipele.
Amintirile lui Răzvan Toma | Povestea meciului de fotbal în care au fost, pe rând, calificate trei echipe
Fiecare grupă își stabilea propriul program independent de cele ale celorlalte cu condiția să nu depășească data limita impusă de UEFA. Meciul la care mă refer, Iugoslavia – Bulgaria, a fost într-una dintre cele mai echilibrate grupe care urma să își afle cel mai târziu deznodământul, cu doar câteva zile înaintea Crăciunului.
Până la disputarea acestui ultim meci, situația din clasament era următoarea: 1. Țara Galilor 7 p, 2. Iugoslavia 6 p, 3. Bulgaria 5 p, 4. Norvegia 4 p. Ultima clasată, Norvegia, nu mai avea vreo șansă, nu același lucru putându-se spune și despre celelalte trei de deasupra ei, care fiecare viza calificarea.
Partida s-a disputat pe stadionul Poljud din Split, plin, în pofida unui timp friguros. Bulgarii au venit foarte deciși să își vândă scump pielea, având o prestație peste așteptări.
Cum am ajuns fan al bulgarilor
Fără să îmi dau seama, devenisem un fan al lor în această dispută în trei, cu siguranță datorită faptului că mă atașasem ca alte milioane de români de televiziunea lor căci suplinea cu brio mizeria de program pe care ni-l oferea „epoca de aur”.
În minutul 28, copilul teribil al fotbalului bulgar de-atunci, Bojidar Iskrenov, la capătul unui contraatac care a găsit apărarea gazdă descoperită, a deschis scorul. „Goliamata gol!” – striga entuziasmat comentatorul televiziunii de la Sofia, regretatul Nikolai Kolev.
În acel moment, echipa lui Vuțov era calificată. Doar trei minute însă a ținut această stare, pentru că Sušić, cunoștința noastră mai veche și mai nouă, a egalat. În acel moment, calificată era Țara Galilor.
Țara Galilor a fost în cărți în două ipostaze
Același jucător va aduce în repriza secundă avantaj pentru „plavi”, 2-1, care la acest scor ei deveneau cei calificați. Bulgarii însă nu au cedat și după o serie de atacuri susținute la poarta lui Simović, căpitanul lor, Gheorghi Dimitrov, a readus egalarea, reluând din careul mic o minge respinsă de portar, la lovitura liberă de la 20 m, executată de Zdravkov. Țara Galilor revenea în cărți, dar și speranțele bulgarilor.
Cumpără Revista 100% Sport Romănia – Ediția Iunie 2021!
După acest gol, dominarea oaspeților a continuat, Iskrenov și ceilalți ratând senini ocazii rarisime, care transformate le-ar fi asigurat fără emoții calificarea. Așa însă o veche și tăbăcită vorbă din fotbal, „ocaziile ratate se răzbună”, și-a arătat din nou veridicitatea, căci cu un minut înainte de final, la o centrare din stânga careului la poarta lui Mihailov, Radanović s-a înălțat, din poziție centrală, și a înscris cu capul golul victoriei și al calificării, aducând bucurie în propria tabără, tristețe la Cardiff și resemnare la Sofia.
Caseta tehnică a meciului
21.12.1983, Split: IUGOSLAVIA – BULGARIA 3-2 (1-1)
Stadion: Poljud. Spectatori: 30.000. Marcatori: Sušić (31, 53), Radanović (89) – Iskrenov (28), Gh. Dimitrov (60). Arbitru: Augusto Lamo Castillo (Spania). C.G.: Zlatko Vujović.
IUGOSLAVIA: Zoran Simović – Luka Peruzović, Srećko Katanec, Ljubomir Radanović, Miodrag Ješić – Mehmed Baždarević, Zoran Vujović, Ivan Gudelj (70 Sulejman Halilović) – Zlatko Vujović, Safet Sušić, Marko Mlinarić. Antrenor: Todor Veselinović.
BULGARIA: Borislav Mihailov – Nasko Sirakov, Nikolai Arabov, Gheorghi Dimitrov, Petăr Petrov – Radoslav Zdravkov, Anio Sadkov (81 Sașko Borisov), Jivko Gospodinov – Bojidar Iskrenov, Rusi Gocev, Stoicio Mladenov (75 Emil Marinov). Antrenor: Ivan Vuțov.
Acest articol a apărut în revista 100% Sport din luna februarie 2020
