În anii 80, când televiziunea ceaușistă era tot mai greu de privit, pentru mulți români, mai ales cei din zona de centru și sud-est a țării, Televiziunea Bulgară ne ajuta să ne mai mângâiem sufletul, prin multele filme și seriale bune pe care le oferea, dar și prin transmisiunile sale sportive pe măsură.
Așa ajunsesem să învățăm numeroase cuvinte în bulgară. Mi-amintesc că uimisem niște bulgari aflați în trecere pe străzile Bucureștiului, care mă rugaseră să-i ajut să găsească o stradă, când am început să le spun fraze întregi în limba lor învățate de la ceea ce auzeam la speakerii de la Bălgarska Televizia.
Povestea dizolvării în anii 80 a două mari echipe de fotbal din Bulgaria: ȚSKA și Levski
Cei care iubeam necondiționat fotbalul, urmăream și competițiile lor interne, începând să cunoaștem echipele, jucătorii, antrenorii, arbitrii, că mișcarea era la fel ca la noi cu Steaua și Dinamo, nici la ei nu putea nimeni să sufle în fața lui ȚSKA și Levski.
Așa s-a făcut că am văzut în direct și celebra finală de Cupă a Bulgariei din 1985, la capătul căreia autoritățile comuniste bulgare au dizolvat cele două atotputernice cluburi.
Partidul le atrăsese atenția cu ceva timp în urmă
Se intrase bine în iunie și vacanța bătea la ușă. Futbol Grupa A, cum se numea pe-atunci primul eșalon bulgar, tocmai se încheiase cu victoria relaxată a lui Levski, care avusese cu 4 puncte mai mult decât rivala ȚSKA, pe care o învinsese și în tur, și în retur (1-0 și 3-1). Cele două urmau se confrunte pentru ultima oară în respectivul sezon, în finala celei de-a 45-a ediții a Cupei.
Ca și în România, ele aveau în spate ministerele care practic apărau și susțineau regimul comunist impus cu forța de tancurile sovietice după blestemata Ialta, ca în mai toate țările din lagărul socialist. Levski cu Ministerul de Interne, ȚSKA cu Ministerul Apărării.
După cel de-al Doilea Război Mondial, între cele două s-a dezvoltat de la an la an o tot mai ascuțită chiar agresivă rivalitate. De aceea, în februarie 1985, conducerea Partidului Comunist a chemat la ordine cele două grupări, acuzându-le de „corupție și comportament mafiot” și atrăgându-le atenția să-și modifice conduita. Cu toate acestea, nu prea s-a ținut cont de acele avertismente, între cele două ministere păstrându-se tensiuni mari, augmentate parcă înaintea acelei finale.
Împovărat de presiune, arbitrul a jucat rolul fitilului
Cel desemnat să arbitreze, Ahmed Iașarov, era vizibil tulburat încă de la intrarea în teren de presiunea de pe umerii săi. Așa că prima mare greșeală nu a întârziat prea mult, când la golul cu care ȚSKA a deschis scorul, min. 26, marcatorul Slavkov a preluat mingea cu mâna, iar după ce a înscris s-a dus înspre suporterii adverși să le arate degetul mijociu.
La al doilea gol al lui ȚSKA, min. 53, n-au existat multe polemici, fiind o lovitură liberă de la 18 m, executată impecabil de Voinov. Ceva mai târziu însă, la o fază în careul celor de la Levski, același Slavkov, la un atac al lui Nikolov, a simulat un fault în careu-stânga, la care Iașarov, cu toate că era la distanță mare de fază, a acordat penalty.
A fost imediat înconjurat de cei de la Levski, portarul Mihailov, cel care avea să devină peste ani președinte al federației, bruscându-l de câteva ori. Iașarov nu l-a eliminat, iar Mihailov a reușit să apere penalty-ul bătut pe centrul porții de R. Zdravkov.
Trei roșii acordate n-au calmat spiritele
În min. 69 a fost rândul lui Sirakov să simuleze un fault în careul lui ȚSKA, primind penalty pe care tot el l-a transformat. Meciul însă scăpase de sub control.
Cele trei „roșii” acordate n-au reușit să liniștească spiritele. În min. 73, Nikolov a fost primul trimis la cabine, pentru o intrare criminală la mijlocul terenului la Zdravkov. Iar peste cinci minute, l-au urmat Iancev și Spasov, primul intrând tare undeva aproape de tușă la celălalt care vrând să-și facă singur dreptate s-a ridicat și l-a luat de gât.
Și după ultimul fluier, Iașarov a mai avut parte de o bruscare din partea lui Mihailov și de ocări de la ceilalți echipieri ai lui Levski. În zona vestiarelor avea să aibă loc o bătaie generală la care a fost nevoie de intervenția miliției. Aceasta a scăpat camerelor de luat vederi.
Suspendări și dizolvări pe bandă rulantă
Întreaga Bulgarie văzuse meciul, inclusiv tovarășii din fruntea partidului. Așa că peste două zile, membrii Comitetului Central al PCB s-au reunit de urgență pentru a lua măsuri față de cele două grupări, care prin comportamentul din timpul jocului atentaseră la „morala socialistă”.
Printre deciziile luate, Mihailov, Spasov, Velev și Nikolov de la Levski au fost suspendați pe viață, la fel și, pe-atunci tânărul, Stoicikov de la ȚSKA, care nu fusese sancționat, dar camerele TV îl surprinseseră în mai multe scene în care se bătea. Cele două cluburi au fost dizolvate și îndepărtate de ministerele care le protejeau. Lui ȚSKA i s-a dat numele vechi al Sofiei, Sredeț, iar lui Levski numele munților care domină capitala bulgară, Vitoșa.
CITIȚI REVISTA 100% SPORT ROMANIA NR. 54 | IULIE 2021 | EDITIE DIGITALA PDF
De asemenea, lui Levski i s-a luat titlul din acel sezon, iar lui ȚSKA cupa. A fost trimisă să participe în Cupa Campionilor echipa de pe locul 3, Trakia Plovdiv. Se apropia CM 1986 din Mexic, unde reprezentativa Bulgariei se calificase, absentând de la un turneu final de CM din 1974.
Așa că lui Mihailov i s-a redus pedeapsa, pentru a putea fi între buturile bulgare, iar ceva mai târziu au fost iertați și ceilalți. Însă Nikolov și Spasov au fost cei mai afectați, ei urmând în acea vară să se transfere la FC Porto, dar suspendările i-au împiedicat să ajungă în Portugalia.
După căderea comunismului în Bulgaria, cele două și-au recuperat atât numele, cât și trofeele luate pentru 1984/85.
Cel mai mare regret al arbitrului
Și cu arbitrul meciului e o poveste. Ahmed Iașarov era numele său original. Numai că, între 1984-1985, comuniștii bulgari au susținut o teorie potrivit căreia turcii din Bulgaria erau de fapt urmașii unor bulgari care fuseseră „turciți” în perioada ocupației otomane, când au fost constrânși să își ia nume turcești și să treacă la islamism.
Motiv pentru care acum îi obligaseră pe toți turcii să-și ia nume bulgărești care să aibă inițialele numelelor lor anterioare. Cei care refuzau, erau victime ale unor persecuții, inclusiv încarcerarea sau chiar expulzarea. Cel mai celebru caz a fost al multiplului campion de haltere, Naim Suleimanov, care devenise Naum Șalamanov.
Așa și Ahmed Iașarov devenise Asparuh Iasenov. Peste ani, când a vrut să vorbească despre acea finală, printre altele Iașarov a spus că cea mai mare greșeală a sa de-atunci a fost că nu l-a eliminat de la primul protest pe Mihailov.
Caseta meciului
ȚSKA Septemvrisko zname Sofia – Levski Spartak Sofia 2-1 (1-0)
19.06.1985. Stadion: „Vasil Levski” (Sofia). Spectatori: 35.000. Au marcat: Slavkov (26), Voinov (53) / Sirakov (69pen). Arbitru: Asparuh Iasenov (numele lui real fiind Ahmed Iașarov). Eliminări: Nikolov (73), Iancev (78), Spasov (78).
ȚSKA: Krasimir Dosev – Krasimir Bezinski, Vasil Tincev, Gheorghi Dimitrov, Radoslav Zdravkov (74 Pavlin Șoilevski) – Plamen Markov, Gheorghi Slavkov, Kostadin Iancev – Ilia Voinov, Lăcezar Tanev (89 Iordan Dimitrov), Hristo Stoicikov. Antrenor: Manol Manolov.
Levski: Borislav Mihailov – Plamen Nikolov, Antoni Zdravkov (59 Kalin Bankov), Nikolai Iliev, Petăr Petrov – Emil Spasov, Nasko Sirakov, Emil Velev – Rusi Gocev, Mihail Vălcev, Nikolai Todorov (59 Miroslav Baicev). Antrenor: Vasil Metodiev.
Acest articol a fost scris de Răzvan Toma în revista 100% Sport din luna iunie 2020
