Trebuie schimbată optica, nu doar antrenorul!
Disputa ideologică și identitară din jurul derbyului Craiovei a fost mult mai echilibrată decât cea din teren. Se poate spune și că a învins clar CS Universitatea, dar mai corect e să se afirme că echipa lui Mititelu a pierdut clar disputa, sub absolut toate aspectele fotbalistice. Ținta vie a reproșurilor e Mutu, iar Briliantul a semnat achitat deja nota de plată, fiind de acord să plece de la echipă.
Erori de strategie
Până acum FCU juca frumos, dar nu câștiga. În derbyul local a pierdut jucând slab, făcând o grămadă de greșeli, arătând rău, ca o echipă mică, mult sub nivelul meciului. A fost schimbat sistemul, trei stoperi în loc de doi. A fost modificată strategia, apărare, care doar se dorea exactă, în loc de atac. Dar cum să te aperi exact, când Diallo, pe care suporterii îl doreau căpitan, face ce face?
S-a recurs la ”garda veche” a stranierilor, Compagno și Paramatti, jucători modești, aduși pentru nevoile ligii secunde, nu pentru disputele de pe prima scenă. Tocmai cei doi (însă mai ales Compagno) au fost printre cei mai slabi, deși pică în eroare cine spune că momentul decisiv al meciului a fost eliminarea atacantului venit din San Marino. Nu! Momentul decisiv a fost fluierul de start, sau acela în care s-a decis aplicarea acestei tactici păguboase. FCU putea juca 11 la 11, ba chiar 12 la 11, tot pierdea.
Pentru ce plătește Mutu?
În primul rând, pentru poziția în clasament, doar loc de baraj. Ceea ce pentru o nou-promovată nu e foarte puțin, însă pentru ambițiile echipei lui Mititelu este. Pentru numai 8 goluri marcate în 11 etape. Pentru numeroasele meciuri pierdute, pentru dezonoarea din meciul cu adversara identitară. Sunt suficiente argumente pentru a te despărți de un antrenor, dar întrebarea care vine automat e aceea dacă alt antrenor ar fi reușit mai mult. Și dacă da, cine? Și cum?
Rețetă greșită
Impresia (poate superficială, însă nu toți suntem în stare de atâta profunzime!) este că la FCU s-a greșit planul încă de la început. Din momentul promovării, poate chiar dinainte. În meciul cu rivala locală au fost folosiți 8 jucători străini în garnitura de start și încă doi au intrat după aceea. Singurii autohtoni au fost portarul junior Popa, fundașul dreapta Negru și mijlocașul (e mult spus playmaker, se vrea un fel de Beckham la perfectul simplu, se bagă în toate fazele și mai mult încurcă, apărat, poate, și de responsabilitatea banderolei) Dragoș Albu. Și el educat fotbalistic (atât cât s-a reușit) tot în străinătate.
În rest, prin lot, prea puțini ”indigeni” de valoare. Prea puțini oameni care să cunoască tainele (sau cutumele?) campionatului românesc. Bălan sau Raicea au fost utili în liga secundă, diferența de nivel se simte. Bușu a retrogradat glorios în sezonul trecut cu Poli Iași. Poate singurul trandsfer care să corespundă din punct de vedere al cunoașterii competiției a fost cel al lui Vlad Achim, însă fostul dinamovist a devenit inoperant, accidentându-se.
Turnul Babel
Când impactezi cu prima ligă, preocuparea de căpătâi nu trebuie să fie colecționarea de fotbaliști străini. Aceștia, pe lângă faptul că la nivelul salarial oferit de club nu pot fi mari valori, presupun adaptare, nu doar la fotbalul din România ci și la viața de aici. Obiceiuri, alimentație, arbitraje, inclusiv la disputa identitară pe care o poartă clubul și care pare să fie unul dintre motoarele de propulsie a acestuia.
De aceea, plecarea lui Mutu nu prea rezolvă problemele. Orice antrenor va veni, va trebui să se descurce cu acest ciudat Turn Babel, unde pare imposibil să se vorbească vreodată aceeași limbă.
