Să nu ne mai lamentăm că ne lasă Rădoi cu căruța în mijlocul drumeagului!
Indiferent de diletantismul federal, o persoană de calitate n-ar fi făcut niciodată asta, ar fi atras atenția lunatecilor săi angajatori (dacă ei n-au fost în stare să bage de seamă) că lui i se termină contractul când treaba nu e încă gata. N-a făcut-o, să fie sănătos!
Acum, după discursul de la conferința de presă de luni noapte, ar trebui dat afară imediat, pe loc, acum, nu după ”marile meciuri” cu epava Islandei și cu Liectnenstein de luna viitoare. Important însă este ce va urma și la cum știm de ani și ani că se gândește la Casa Fotbalului, ar trebui să urmeze cu totul altceva decât aluatul afânat care se tot coace pe-acolo!
Slalom printre variante
Între mormanele de posibilități care se vor vehicula, multe vor cădea din prima. Lucescu tatăl nu poate, că e la Kiev, fiul nu poate că e la PAOK, Petrescu nu poate că e la CFR, Olăroiu, că nu și-a limpezit socotelile cu țeparii chinezi, Boloni, că funcționează pe alte principii decât Levantul nostru. Ni se va explica pe îndelete de ce nu poate fiecare dintre cei de mai sus, deși probabil că nu se va lua legătura direct și personal cu niciunul dintre ei, pentru a se evita ipostaza neplăcută a refuzului. Ni se va servi ca de obicei o soluție călduță, dacă nu Mutu, atunci Dică, Bratu, Lobonț sau cine știe ce mai găsesc domnii federali printre simbriașii pe care-i au deja în bătătură.
Acum ar fi timpul pentru Gică!
Varianta Hagi va fi foarte puțin luată în calcul, oamenii vor spune, cu baițul de pe lemnul pe care-l poartă pe limbă, că ”e angrenat într-un proiect”. Adică e sub contract cu Farul, fostul Viitorul, știți povestea… Și cu prima echipă, și cu Academia, când să mai aibă vreme și de echipa națională? Lista scurtă nu-i va cuprinde numele, nimeni nu se va gândi că ar putea să facă în paralel și una, și alta, măcar pentru meciurile (sau meciul) de baraj din martie, și-apoi om vedea ce-o mai fi…
Șase oameni de-ai lui
Să lăsăm anticipările (deși federalii noștri sunt ușor de ghicit, gafele lor au devenit previzibile, ba chiar…predictibile) și să observăm doar că echipa folosită luni seara contra Armeniei a conținut șase oameni care poartă pe devenirea lor fotbalistică ștampila inconfundabilă a lui Gică Hagi. Patru dintre ei au fost titulari: Răzvan Marin, Ianis, Cicâldău și Mitriță, în timp ce Cristi Manea și Nedelcu au intrat pe parcurs. Asta spune ceva, nu? Spune că dacă ar fi Hagi pe banca echipei națonale ar ști să-i pună în valoare mai bine pe cei cărora le-a deschis ochii în fotbal. I-ar putea aduce pe traiectoria dorită și pe ceilalți, prin imensa sa dimensiune fotbalistică.Dar problemele n-ar fi acestea, ci altele…
Inconveniente de nesurmontat
Dacă ar veni la conducerea primei reprezentative, probabil că Hagi și-ar impune oamenii la toate nivelurile: Comisie Tehnică, loturi de juniori și așa mai departe. O asemenea imixtiune ar fi cu greu acceptată de actualii locatari ai Casei Fotbalului, care și-au țesut în cei șapte ani și ceva de cânt se află la Putere, propria lor rețea de interese și de cumetrii. În plus, prin peisaj s-ar putea să apară și Gică Popescu, or se știe cât le stă el în gât specialiștilor în guvernanță.
Sunt o serie de piedici, dar ar fi bine să se treacă peste ele dacă se vrea binele fotbalului. Dacă nu, să se continuie cu oamenii Sistemului și să privim împreună cum se alege praful!
Subscriu la ideea revenirii lui Hagi la Națională!