Pe 12 octombrie, adică acum fix șase săptămâni, scriam în locul în care scriu și acum că Hagi trebuie să vină neapărat la echipa națională. Mirel Rădoi tocmai se jucase de-a anunțul renunțării/neprelungirii/nerămânerii sau ce-o fi fost acela și ne trebuia o soluție. În mod normal, Federația trebuia să-l dea jos pe Rădoi de pe capra trăsurii chiar în momentul acela. Nu pentru că poate altcineva ar fi reușit să bată Islanda, ci pur și simplu că nu poți merge mai departe cu un antrenor care spune public că nu prelungește contractul cu tine nici dacă-l roagă nevastă-sa!
Care conflict de interese?
Când am scris, atunci, pe 12 octombrie, că trebuie să vină Hagi, știam foarte bine cât și cum e implicat el la Farul, fostul Viitorul. Între a nu avea niciun țel și nicio direcție la echipa națională și a-l avea pe banca tehnică pe cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, ce-i drept implicat la un club pe care-l și co-patronează, alegeam întotdeauna a doua variantă.
Ce putea să facă Hagi? Să-și cheme oamenii lui de la Farul și să-i bage în echipa națională în detrimentul altora, mai buni? Dacă Hagi n-ar mai fi fost antrenor la Farul, ci ar fi rămas doar co-patron, dar ar fi devenit selecționerul României, care ar fi fost în acel moment interesul său major? Să meargă bine echipa națională, nu-i așa? Cei ce vorbesc despre un conflict de interese trebuie să aibă în vedere că interesul lui Hagi ca selecționer era peste acela de a-i crește cota printr-o selecție cutărui jucător de la Farul.
Cea mai abilă mișcare
Cum de vreo două săptămâni toată lumea se cam învârte în jurul lui Hagi, Burleanu și-a dat seama că a sosit momentul să scape de Hagi de pe lista selecționerilor o dată pentru totdeauna. Ofertându-l, știa că va fi refuzat. Iar de-acum încolo la orice încercare a opiniei publice de a-l invoca pe Hagi în raport cu echipa națională, Burleanu va ieși la rampă cu refuzul public al lui Gică. L-am chemat o dată, n-a vrut să vină și cu asta basta.
Ricoșeul și mesajul pentru Rădoi
Prin ofertarea lui Hagi cât timp încă apele nu fuseseră limpezite cu privire la Rădoi, președintele FRF îi mai arată încă o dată lui Mirel cât de puțin contează actualul (încă ) selecționer pentru șefii de la Casa Fotbalului. Nu e exclus că, dacă nu găsește soluții, Burleanu să-i propună, totuși, prelungirea lui Rădoi. Dar ce propunere mai e aceea când între timp tu ai negociat cu altcineva?
Petrescu are clauza mică
Probabil că următoarea mișcare a șefului FRF va fi să se îndrepte spre Dan Petrescu. Chestionat pe tema posibilei sale veniri la echipa națională, antrenorul CFR-ului a divulgat că nu e chiar atât de consistentă clauza sa de despărțire de clubul ardelean. Cu alte cuvinte, Răzvane, tu caută-mă, că rezolvăm noi cumva. Petrescu a deschis ușa, urmează doar ca Burleanu să intre în încăpere, încurajat de dimensiunea redusă a clauzei. Dar probabil că dincolo de clauză, Petrescu are de pus și niște condiții. Independență față de Comisia Tehnică, niște oameni de-ai săi aduși în posturi cheie, cam așa ceva.
Temerea
Despre Hagi, Burleanu știa că nu va veni, de aceea l-a și ofertat. De Petrescu probabil că se teme că s-ar putea să accepte, ceea ce n-ar fi tocmai pe placul prezidentului. Așa că în acest moment direcțiile par Mutu, care ar veni fără discuție, dar și Rădoi, care nu mai e atât de viteaz ca la începutul lui octombrie și probabil că dacă i s-ar face mâine propunerea de prelungire, ar fi de acord chiar și fără să se mai consulte cu propria consoartă.
Dacă vi se pare că Burleanu caută cu asiduitate selecționer, vă înșelați. El doar aleargă cu abilitate după niște refuzuri, taie de pe listă niște nume pe care oricum nu și le-ar fi dorit, iar în final va ajunge tot la Mutu sau la Rădoi, variante pe care oricum le avea în fiecare moment la îndemână.
