Pentru arbitrajul românesc, pentru întregul fotbal românesc, vestea zilei nu e jaful practicat de Marian Barbu la FCSB-UTA, ci delegarea unei brigăzi conduse de Ovidiu Hațegan la Bayern-Barcelona, în Champions League. Un spectacol de gală, sub reflectoarele întregii lumi, sub privirile cîtorva sute de milioane de telespectatori.
Nava-amiral
Așadar, Ovidiu Hațegan merge pe Allianz Arena să împartă dreptatea între Lewandowski și Busquets. Nu se poate exercițiu de imagine mai nimerit pentru un fotbal românesc famelic și pentru un arbitraj românesc bănuit până în plăsele de toate cele lumești. Incorectitudine, sfere de influență, codoșlâc. Prezența românului într-un astfel de peisaj poleit are menirea de a mai edulcora gusturile amărui de acasă. Dar oare e cu putință?
Produs de export
De câțiva ani buni Hațegan a devenit un fel de costum croit la APACA și destinat doar exportului. Tăietura e excelentă, custăturile sunt trainice, nu se face să-și bage peizanii autohtoni ciolanele lor noduroase în asemenea capodoperă a croitoriei. Pe-acasă merg și chestiunile mai pret-a-porter. Izmene, ițari, flanele de corp. Adică Barbu, IulianC ălin, Radu Petrescu, Chivulete junior, Rusandu, Bârsan și ceilalți. Să-și frângă ei grumajii!
Doar 7 din 18
În timp ce greul Liga 1 e dus cu făptuitorii de fărădelegi enumerați mai sus, Hațegan se preocupă doar de lustrul internațional. Pe plan intern are doar 7 delegări în 18 etape, adică un meci la două runde și ceva. Să nu se accidenteze, să nu obosească, dar mai ales să nu greșească. S-a obișnuit cu VAR-ul, iar a arbitra acasă, cu mijloacele rudimentare (ochiul și fluierul) aflate în paupera noastră dotare, e echivalent cu a face focul în sobă cu vreascuri într-o epocă în care-ți reglezi temperatura din sufragerie dintr-o aplicație instalată pe telefon.
Departe de duhori
E mai bine să-l pătstrăm pe Hațegan, să nu-l uzăm, să-l folosească alții proaspăt. El e steagul cu care Vassaras defilează atunci când îi atătăm penaltyurile lui Barbu sau hențul pe care nu-l vede Radu Petrescu. Iar lumea campionatului nostru e atât de parșivă, încât dacă l-am vârî mai des pe Hațegan în ea, l-am expune. Îl băgăm la înaintare pe Barbu, care n-io să ajungă niciodată pe Allianz Arena, n-are stil pentru asta, ci e potrivit doar să se învârtă printre duhorile târgoveților din iarmaroacele noastre, amestecându-se cu ele.
Costache, Tănase și Cornel Dinu
Fără prea mare legătură cu subiectul de mai sus, ci doar în legătură cu arbitrajul în general, sunt realmente tușante declarațiile lui Ionuț Costache și Florin Tănase despre fazele litigioase în care au fost implicați. Clujeanul zice că n-a simțit hențul, fiindcă probabil mingea l-a lovit în bandaj. Iar căpitanul fecesebist ne asigură că a fost penalty clar la Octavian Popescu, pentru că a auzit el plescăitul ciocnirii. Emoționante măturii și alese caractere! Acum o jumătate de veac, într-o finală de Cupă pe care Dinamo o pierdea la limită în fața Stelei, Cornel Dinu mergea la arbitrul Limona și-i spunea că a trimis mingea în poarta adversă cu mâna. Ești sigur, Cornele? Da, nea Gcă, am făcut henț clar, îți spun eu…
Alte vremuri, alți oameni….
