Deși suporterii sunt furioși, deși fiul, aflat în America în vacanță, își exprimă dezacordul transoceanic, practic nimeni și nimic nu poate împiedica acest nou mariaj morganatic dintre Mititelu senior și Nicolo Napoli. Pentru cei care fie n-au auzit, fie au uitat, morganatice sunt acele căsătorii teoretic inacceptabile dintre un os regal și un os plebeu. La FCU toate mariajele cu toți antrenorii de până acum au fost morganatice, osul regal fiind întotdeauna al patronului.
Bun doar pentru România
Napoli are și susținători în Craiova, puțini, dar are. E imposibil să n-aibă, câtă vreme face parte din peisaj de aproape un deceniu și jumătate. De fapt, de atunci încoace, italianul face parte doar din fotbalul românesc. Numai și numai din el. Deși fost mare fotbalist (inclusiv la Juve), deși absolvent de Coverciano, drumul lui Napoli în antrenoratul italian a fost foarte scurt: Moncaleri, Vado și Orbassano. Locuri unde nici trenul nu oprește. În schimb, fotbalul nostru îi este mult mai familiar. Pe lângă cele șapte mezalianțe anterioare cu Mititelu, au mai existat legături cu Astra, Severin, Brașov și Iași, ultima nu demult. Interesant este că de când cochetează cu fotbalul nostru, de 15 ani, Napoli n-a mai fost căutat de nicio echipă italiană, nici măcar la nivel de amatori.
Meritele lui Mititelu
Patronul lui FCU a strâns toate necazurile pe care le-a avut, le are și o să le mai aibă (inclusiv privarea de libertate pe care o ispășește de un an și câteva luni) din cauza fotbalului. Poate chiar datorită fotbalului, pentru că la Adrian senior e vorba de pasiune în forma ei cea mai pură. A băgat toți banii pe care i-a avut (uneori și pe cei pe care nu i-a avut) în echipă, a fost jecmănit, supus unor abuzuri, a ajuns la pușcărie. În loc să-și vadă de treabă, de copii și nepoți (între timp a devenit bunic), a construit o bază sportivă și a promovat din nou în prima divizie, într-un fel de întoarcere biblică a obrazului celuilalt. Pilda e însă contracarată de un mare păcat: acela de a nu asculta de nimeni și de a le face pe toate doar după capul său.
Drumul spre iad și bunele intenții
Re-re-re (n-am răbdare să scriu de opt ori…) aducerea lui Napoli e măcar la fel de greșită ca și re (aici repetiția ar fi necesară doar de patru ori) aducerea lui Trică, la fel ca și punerea pe liber a lui Stoican după doar câteva etape, la fel ca și despărțirea de Mutu, la fel ca și puhoiul de transferuri fără noimă de după promovarea din vara trecută. Sunt greșeli manageriale evidente, care în mod normal ar trebui atribuite întregii echipe de conducere, dar care sunt numai și numai ale patronului, unicul decident. În dorința sa de a face bine, și-a făcut în primul rând sieși mult rău. Fără să calce vreodată pe meleaguri oltenești, Mark Twain a spus că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Dacă mai trăia o sută și ceva de ani, americanul trebuia să facă o vizită la Craiova, să vadă ce mare dreptate a avut!
Evitarea evitării retrogradării
La început, FCU și-a propus „o figură cât mai frumoasă”, iar pe la colțuri se șușotea chiar despre playoff. După mai multe poticneli, obiectivul s-a schimbat în evitarea retrogradării. Iar după cascada de erori manageriale neprovocate din ultimdele luni, țelul s-a modificat din nou, involuntar. Acum el pare să fie „evitarea evitării retrogradării”, cu mari șanse de reușită.
Iar Nicolo Napoli va fi în obiectiv, măcar pentru câteva etape. Nu e exclus ca după aceea să vină din nou Trică.
