Ca să aibă cu adevărat vreo șansă la salvarea de la retrogradare, Dinamo trebuie să înțeleagă unde a ajuns. Și nu la nivel de suporteri, pentru că ei au trecut de această fază și știu care este soluția. Să lupte până la sfârșit, cu speranța unei minuni. Nu, nu, la nivel de conducere, dar mai ales la firul ierbii. La jucători. Unii trăiesc încă din amintiri și vorbesc de titlu, de stadion nou, de numele Dinamo. Portstindardul celor din teren este Gabi Torje. Care trăiește și el același gen de dramă. A fost sus, iar acum a ajuns jos rău. Iar jocul său cu FCSB și declarațiile șocante de la final spun totul.
Opinie Ionuț Coman | Cu Dinamo la psiholog
Când Cristi Borcea a lansat celebra frază “Lăsați-ne să ne pregătim de Liga Campionilor”, avea măcar o bază. Dinamo tocmai câștigase campionatul și se înscria în cursa pentru grupele celei mai bogate și prestigioase competiții fotbalistice. Și chiar s-a pregătit în acea vară din 2002, dar nu a fost să fie. Din păcate pentru fostul finanțator al grupării din Ștefan cel Mare, tot ce a rămas din acel vis a fost tocmai exuberantul enunț.
Ceea ce nu se va întâmpla cu elucubrațiile scoase pe gură de actualii dinamoviști. Din conducere, dar mai ales de pe teren. Primul pe listă: Gabi Torje. Rămas la statutul de speranță care nu a confirmat, mijlocașul de 32 de ani șochează. Pe teren, prin prestațiile de multe ori jenante. Dar mai ales la microfoane, după ce mai încasează o înfrângere. Cu FCSB a atins apogeul. Mai întâi, a luftat de ne-a fost frică să nu-i sară genunchiul. Apoi, ne-a comunicat cu seninătate că următorul derby se va juca pe un nou stadion. Și că Dinamo va lupta pentru titlu.
Faza de negare
Cum, prin septembrie, Torje ne anunța că Dinamo va ajunge sigur în play-off, deducem că băiatul încă este în faza de negare. Refuză să înțeleagă cine este Dinamo acum. O echipă care speră să se salveze de la retrogradare printr-o minune. Și, cum ar spune orice psiholog, s-a oprit în prima etapă a durerii. “Nu, mie nu mi se poate întâmpla!”, este strigătul care răzbate de pe teren și de prin birouri în Ștefan cel Mare. Ba se poate. Că și anul trecut s-ar fi putut dacă pandemia de Covid-19 nu bloca fotbalul. Și federația nu lua decizia de mări numărul de echipe din Liga 1.
Superofertă | Colecția 2021 a Revistei 100% Sport la doar… 59.90 lei!
Dar un stadion nou până la anul, clar nu se poate. Nici măcar dacă mâine ar începe demolarea “bătrânei” arene cu aspect de anii ’70. Cel puțin doi ani ar dura construcția. Și asta dacă totul ar merge uns. Și Dinamo în lupta pentru titlu? Posibil, teoretic, dar practic este inimaginabil. Un club care se luptă să nu intre în faliment să se transforme peste vară? Doar dacă vin niște șeici cu buzunarele doldora.
Ar fi totuși o variantă. Dinamo să retrogradeze și să revină peste vreo trei sezoane în Liga 1. Cu o arenă proaspătă și o echipă tare. Dar nu cred că Torje s-a gândit la asta.
Faza de acceptare
Ultima etapă a durerii pare să fi fost bifată doar de suporteri. Care au trecut pe rând și prin celelalte. Negarea, pentru că nu au crezut că se poate ajunge atât de jos. Furia, pentru că nu înțelegeau de ce se întâmplă asta tocmai cu echipa lor. Negocierea, o simplă iluzie că ar putea să îndrepte totul preluând controlul asupra clubului. Depresia, când mulți, inclusiv din DDB, au realizat că nu se pot face mari lucruri. Și acceptarea, când s-au împăcat cu gândul că situația este neagră.
Tocmai asta le oferă un mare avantaj. Și speranța că pot face o minune. Fanii știu unde este echipa lor, știu că trebuie să nu se mintă singuri și știu că sunt obligați să lupte până la sfârșit. Să nu viseze cai verzi pe pereți, stadioane noi, titlu, cupe europene. Să se strângă cu toții pentru un singur obiectiv. Evitarea retrogradării.
Dacă învață ceva din exemplul lor, Torje și ceilalți de pe acolo pot să spună, cu capul plecat atunci când criticați sau primesc întrebări dureroase la interviuri, “Lăsați-ne să ne pregătim pentru play-out!”
