DESCOPERIREA, LANSAREA ȘI ”PRELUCRAREA” PORTARILOR
Robert Popa, tânărul de 19 ani împliniți, introdus curajos de Nicolo Napoli între buturile oltene, e cea mai spectaculoasă apariție din ultimele luni în peisajul nostru fotbalistic. Nu vezi în fiecare zi un portar care să iasă la rampă printr-o evoluție încântîtoare, într-un meci de maximă vizibilitate. Să scoată mingi imposibile din vinclu, de sub bară, să iasă curajos dintre buturi. Poate aici mai are de lucrat un pic, la ieșiri, dar și la capitolul ”noroc”, sau lipsa mai bine zis la lipsa acestuia, ilustrată perfect la primul gol primit.
Superofertă | Colecția 2021 a Revistei 100% Sport la doar… 59.90 lei!
Prinsul și aruncatul
Robert a dat bine și la ”flash-ul de după”, are o privire inteligentă, o frază fluentă, idei bine sedimentate. A doua zi a și apărut o poză cu el suindu-se într-o ”mașină de lux”, care însă e mai degrabă un model sport. Nu e o crimă, toți am fost tineri și nu e vina lui că generația noastră la nici 19 ani (inclsiv fotbaliștii de primă ligă) ne înghesuiam la metrou. Mai degrabă e de reținut că Robert a făcut sport de mic, că a fost campion la aruncarea greutății. În copilărie a aruncat, acum încearcă să prindă. Și cam reușește!
O țară cu mănuși
Fotbalistul anului 2021 a fost declarat portarul Florin Niță. Nu demult, titlul le-a revenit lui Ionuț Radu (poate mult prea emoțional acordat) și lui Tătărușanu. Purtătorii de mănuși reprezintă un capitol la care sunem destul de bine acoperiți. Îi mai avem în portofliu pe Aioanii, pe Vlad, pe Horațiu Moldovan de la Rapid, pe Hindrich, pe celălalt Popa, de la Voluntari, Mihai, pe Eșanu, de la Dinamo, pe Ducan, pe Târnovanu, talentați cu toții. Dacă ne aducem aminte, și Lobonț a debutat devreme la echipa națională, pe la 20 de ani, iar Țețe Moraru a avut cele două Waterloo-uri ale carerei cam pe la aceeași vârstă (19 ani la Blois, 1975, și 21 la 4-6 cu Iugoslavia, 1977), dar apoi a găsit forța de a reveni la nivel înalt
”De viață lungă”
Ideea e ce facem cu ei, cum îi creștem? Pentru că la 19-20 de ani poți fi talentat, spectaculos și promițător, la 21-22 poți să contabilizezi deja în palmares niște gafe, iar la 24-25 să ajungi într-un con de umbră. E un post în care te ”coci” mai târziu, Niță e exemplu cel mai elocvent, dar și, pe vremuri, Silviu Lung-tatăl, ajuns la nivelul său cel mai bun abia pe la 26-27 de ani. La fel de adevărat, e și un post ”de viață lungă”, care, dacă ai grijă de tine, poate ”ține” până la barbă sură, Buffon fiind, iată, încă ”viu” la 44 de ani.
Rezistența la greșeli
În aceeași seară în care a fost lăudat Robert Popa, a fost crucifcat Andrei Vlad. Da, golul din lovitură liberă e al lui, ca și alte (multe) alte greșeli din trecut. Și Mihai Popa de la Voluntari a făcut runda trecută un gol cadou Gazului, și Aioanii a mai comis-o, și Eșanu a” luat-o” de la jumătatea terenului. Se greșește la tinerețe, a fi portar e o ipostază care cere maturitate, rutină. Aceste calități se educă prin jocuri, poate chiar prin greșeli. De greșit cu siguranță că va greși și Robert Popa, drumul lui e lung și nu poate păși mereu pe petale de trandafiri.
Ideea e însă aceea de a-și dori mereu să apere, de nu se complace în a căra etapă de etapă sacul cu mingi (punct fix în fișa postului rezervei de portar). Iar aici trebuie să aibă în față (nu doar el, ci toți portarii tineri) ipostaza lui Ionuț Radu, care stă de vreo doi ani la umbra lui Handanovic. Când e să te ofilești, contează mai puțin a cui e umbra care te acoperă.
Superofertă | Colecția 2021 a Revistei 100% Sport la doar… 59.90 lei!
