Handbalul românesc este cel mai pur exemplu al paradoxului. Sau, mai exact, s-a transformat în acest sens în ultimele sezoane. Dacă înainte aveam măcar o națională de top, cea feminină, dar făceam cu greu față prin Europa cu echipele de club, în acest moment s-a ajuns la un ridicol de neînțeles. Echipele de club s-au ridicat, în special la feminin, iar reprezentativele tricolore sunt în picaj. Explicația? Bani turnați cu nemiluita în buzunarele jucătoarelor de top din străinătate și niciun proiect pe termen lung pentru handbalul românesc juvenil.
Opinie Ionuț Coman | Handbalul românesc, între paradox și ridicol
După dispariția celebrului Oltchim Râmnicu Vâlcea, handbalul românesc a intrat într-o stare inertă la nivel european. Ici, colo câte o cupă de nivel 3 sau 4, dar nicio performanță în competiția care contează cu adevărat, Liga Campionilor. Poate doar isprava băieților de HCM Constanța, un alt club dispărut între timp, ajunși în optimile celei mai puternice întreceri, a mai dat ceva impulsuri. În schimb, s-a trăit prin performanțele naționalei feminine, cu Cristian Neagu în rol de star la nivel mondial.
Apoi a apărut de nicăieri CSM București. Un club fără tradiție, dar cu un buget uriaș, care și-a permis să transfere campioane mondiale și europene de peste hotare, dar mai ales să aducă diamantul cel mai strălucitor, Cristina Neagu. Și au curs performanțele în Liga Campionilor, culminând cu trofeul adus în capitala României. Aceeași rețetă la Baia Mare, dar la un nivel ceva mai mic.
În paralel, tricolorele au început să decadă, chiar dacă aceeași Cristina Neagu a încercat să țină totul pe umerii săi. Efort pe care l-a plătit cu accidentări grave. Despre naționala masculină ce să mai vorbim? Când ajungi să pierzi în fața anonimilor de la Kosovo, greu se poate ajunge mai jos.
Salarii și bugete șocante
Ceea ce se întâmplă însă în ultimele sezoane, depășește însă orice imaginație. Dacă CSM București continuă tradiția achizițiilor de top, pe urmele grupării din capitală au pășit echipe ca Rapid București, SCM Râmincu Vâlcea, Măgura Cisnădie, HC Dunărea Brăila sau Gloria Bistrița Năsăud. Pe unele, experimentele pe bani mulți le-au costat fluctuații uriașe în joc și rezultate de la un an la altul. Dar nu pare să conteze, apar tot timpul alte cluburi cu bugete mult peste medie asigurate de autoritățile locale. Și transferuri de jucătoare de top din întreaga lume, plătite generos. Ba chiar peste ligi din țări bogate și cu handbal de top la nivel de națională, ca Franța sau Danemarca.
Superofertă | Colecția 2021 a Revistei 100% Sport la doar… 59.90 lei!
Ce să mai spunem de Dinamo București, care și-a permis să-l aducă pe cel mai bun antrenor din lume, Xaxi Pascual. Și să transfere de la cluburi din elita Ligii Campionilor. Cu un bonus, că în echipă și-au făcut loc câțiva jucători români, iar Xavi Pascual are pe mână și naționala.
Dar ce se va întâmpla când se va tăia conducta de bani din bugetele locale? Rămâne ceva în urmă? Cresc viitoarele staruri ale naționalei? Mai apare vreo Cristina Neagu?
Cel mai probabul, nu. Pentru că nu există niciun proiect puternic la nivel de juniori, iar cei promițători își găsesc cu greu în acest moment un loc printre starurile venite de peste hotare. Atunci când vor dispare bugetele îndestulătoare, probabil că se va ieși atât din paradox, cât și din ridicol. Handbalul românesc nu va mai avea nici echipe de club în elita europeană, nici naționale care să strălucească la turneele finale. Se va intra în moarte cerebrală fără nicio urmă de impuls.
