O UNANIMITATE DESTUL DE CIUDATĂ
Așadar, 278 de membri electori, 272 prezenți, 272 de voturi pentru, zero împotrivă, zero abțineri, zero sufragii anulate.
Cea mai desăvârșită unanimitate cu putință, absolut toată lumea fotbalului nostru respiră în același ritm, gândește în același fel. Înălțător tablou, înduioșătoare senzație!
Și totuși, se cârtește!
Din mireasma acestui consens absolut n-ar trebui să răzbată nicio silabă de contestare, nicio vocală de împotrivire, absolut nimic. Sau, dacă aceste cârteli există, ele ar trebui să vină din afara inexpugnabilului sistem. De la presă, de la comentatori ”neafiliați”, de la oricine s-ar putea găsi în afara acestui număr magic, 272, care pare să fi devenit cifrul fotbalului nostru Cheia rezolvării tuturor problemelor.
Un vot! Măcar Unul!
Nu poți să nu te întrebi însă cum de n-a apărut niciun vot împotrivă, măcar unul, sau măcar un vot anulat, când electorul a scăpat cartonașul pe jos, sau a fugit la toaletă chiar în momentul numărării sufragiilor. Nu neapărat pentru că măcar un singur pas alăturea cu unanimitatea ar fi dat altă credibilitate evenimentului electoral în aer liber.
Unde sunt contestatarii?
Altfel e destul de greu de explicat cum de unii oameni din peisaj sunt destul de vocali la adresa guvernării Burleanu, în ciuda faptului că în dreptul fostului-actual-viitor președinte nu se înregistrează niciun vot împotrivă.
De pildă Valeriu Iftime contestă, critică, amendează, cu destul temei diverse lucruri, dar din unanimitatea prezentată drept rezultat final rezultă clar că Botoșaniul a votat cu Burleanu. Sau CS Universitatea Craiova, sau Craiova cealaltă, sau Farul, cluburi care au evidente divergențe de opinii cu actuala politică federală. Toate aceste cluburi au călcat cuvântul vocalilor lor șefi și au votat pentru?
Teamă sau ipocrizie?
E posibil să fie așa, ceea ce ar da impresia unei nemărginite democrații latente în sânul acestor structuri fotbalistice. Adică patronul clubului declară una la televizor, dar eu, delegatul, mă duc la Adunarea Generală și ridic totuși cartonașul verde pentru Burleanu. Însă probabil că nu e vorba de asta, ci de două alte lucruri.
Fie de frica de a nu suferi represalii pentru votul împotrivă (deși orice scrutin devine mult mai credibil atunci când nu confirmă unanimitatea), fie de o ipocrizie fără seamăn a patronilor, care contestă politica federală doar în declarații, însă îi îndeamnă pe angajații cluburilor s-o voteze. Dacă e așa, înseamnă că trăim într-o mare minciună, iar pe toți acești contestatari trebuie să-i întrebăm de fiecare dată unde le-a fost votul împotrivă la alegerile câmpenești din 12 aprilie.
