Alegerile de la Federația Română de Handbal au arătat încă o dată cât de păguboasă este mentalitatea conducătorilor din sportul românesc. O dată la patru ani, când vin alegerile, nu prea au ce realizări să prezinte. Așa că recurg la fel de fel de tertipuri. Se folosesc de poziția pe care o au pentru a-și șicana contracandidații. Încearcă să îi îmbie pe votanți să le acorde din nou opțiunea cu mici cadouri și promisiuni. Și îi înlătură pe cei care le sunt împotriva, folosind fel de fel chichițe din regulament. Când numele de glorie ale handbalului românesc sunt ținute în fața ușilor închise, meriți să pierzi, domnule Dedu!
Opinie Ionuț Coman | La revedere, domnu’ Dedu!
Nu știu dacă Alexandru Dedu este neapărat de vină pentru dezastrul din handbalul românesc. Dar când conduci timp de opt ani federația, nu poți să nu-ți asumi măcar o parte din responsabilitate. Poate a încercat, poate a vrut, dar contează rezultatele. Iar acestea nu mint.
La nivel de naționale, România a căzut și la feminin, și la masculin. Campionatul este umflat doar prin nenumăratele transferuri de peste hotare. Nu există lobby pentru construirea de săli sau programe de dezvoltare a handbalului la un nivel înalt. Și susținute de statul român, așa cum s-a întâmplat în alte țări, care ne predau handal. Nouă, cei cu titluri mondiale în urmă cu decenii, când alte naționale nici măcar nu existau pe harta handbalului.
Domnul Dedu trebuia să plece pentru că a avut ocazia să demonstreze ce poate face. N-a reușit și aceasta este urmarea logică și normală.
Niște răzgândaci
Măcar are meritul de a fi organizat alegerile corecte. Ceea ce reprezintă un lucru mare în societatea în care trăim. Dar rezultatele ridică niște semne de întrebare. De ce? Pentru că, față de primul tur, Alexandru Dedu a pierdut niște voturi în al doilea tur. Adică, niște președinți de cluburi au mirosit vântul schimbării și s-au răzgândit între tururi.
Ce ne arată acest lucru? Că unii nu au votat pentru proiectele candidaților, ci pentru un locușor cald. Și când au simțit că acesta se răcește, și-au luat catrafusele și s-au mutat în cealaltă tabăra. Cu astfel de oameni nu se poate construi și poate noul președinte, Constantin Din, va înțelege acest lucru.
Nu sunt sub nicio formă cu comportamentul lui Gheorghe Tadici, departe de lumea civilizată, dar măcar ilustrul antrenor este asumat. Și nu-i este teamă să iasă în față. Poate de aceea a primit și cele mai multe voturi dintre membrii noului Consiliu de Administrație.
Mai ușor cu entuziasmul
Nu mă dă pe spate nici noul președinte, pentru că vine tot din sistem. Dar merită susținerea tuturor pentru a schimba lucrurile. Dacă nu va reuși, probabil că va avea soarta precedesorului. Și nici laudele despre cariera sa nu mă impresionează. Alexandru Dedu nu venea după o carieră senzațională? Și ca jucător, nu ca arbitru.
Pentru moment, mă întreb care dintre declarațiile sale să le cred. Cea de dinainte de alegerile, când vorbea despre examenele trucate în arbitraj și taxe de protecție cerute echipelor? Sau cea de după alegeri, în care ne spune că avem un arbitraj foarte bun?
Dar mai bine să așteptăm faptele decât să analizăm vorbele. Succes, domnule Din!
