DUPĂ ”MINUNEA DE LA LIBEREC” SE VREA ”MINUNEA DIN GOAPĂ”
Se tot invocă ”Minunea de la Liberec”, des și explicabil pentru o suflare fotbalistică românească agățată mereu de ultimele speranțe, care a preluat pe nemestecate sublimul termen de ”remontada” și care își aduce aminte, atunci când îi convine, că până și Imnul Național începe cu ”Deșteaptă-te”. Așadar, deșteapă-te, revino, remontează, fă o minune! Sunt momentele melodramatice de care nu ne putem lipsi, în existența noastră aflată mereu pe muchie de cuțit.
Thriller-ul da, distribuția, nu
Așadar, se invocă Liberec, dar numai ca procedură de a renaște. Pentru că datele problemei erau atunci, în 2009, cu totul altcele. Dinamo nu termina meciul de acasă, pentru că la 0-2 se rupeau gardurile, UEFA dicta înfrângere cu 0-3 la masa verde, iar în retur dinamoviștii refăceau în Cehia acel 3-0 și se calificau la penaltyuri. Până aici thrillerul ar putea fi repetat, măcar ca scenariu. Contează însă și distribuția. Atunci erau, în teren sau pe banca de rezerve, pe lângă portarul-erou Matache, niște fotbaliști precum Moți, Boștină, Zicu, Marius Niculae, Andrei și AdrianCristea, Claudiu Niculescu, Dănciulescu, Dragoș Grigore, Tamaș, Torje, ultimii trei activi și azi, la 13 ani distanță de la acel moment.
Atunci și acum
Orice comparație cu clipa de față e temeinic și profund neavenită. Atunci vorbeam despre o echipă de mare valoare, cu fotbaliști aflați ”în plină putere creatoare”, la cel mai bun nivel al carierelor lor. De un acționariat situat și el la cel mai înalt standard din întreaga istorie a clubului. Borcea, Badea, Turcu, Cohn, ceilalți. Un buget anual de vreo 10 milioane de euro, salarii lunare de 30-40.000 de euro. Acum e praful și pulberea.
Cifrele pe dos
Sigur că adcerea în discuție a momentului Liberec e mobilizatoare și poate impresiona galeria, revărsându-i sunetele și inima spre teren. Dar pot cei de acum să facă această minune? Vorbim despre o echipă care pe parcursul sezonului a câștigat 8 meciuri și a pierdut 24 meciuri. A dat 38 de goluri și a luat 77. La cei de mai sus cifrele se inversau. Dădeau 77 și luau 38. Câlștigau 24 meciuri și pierdeau doar 8.
La ce ajută minunile?
Să zicem că până la urmă minunea se înfăptuiește. Dinamo dă gol repede, apoi încă unul, are la dispoziție și prelungiri, penaltyuri. Nu e exclus să se întâmple așa, deși minunea e, ca orice minune, de domenul …minunii. Așadar, remontada, minune, Dinamo scapă de retrogradare, bucurie fără margini. Poate garanta însă cineva că fără bani, fără minți luminate care să-i arate drumul cel bun, în sezonul viitor de Liga 1 Dinamo va fi altfel decât acum? Probabil că nu va fi altfel, ci la fel, și nu e exclus ca la barajul din vara lui 2023 înfocații ei fani să se roage să se repete minunile cu Liberec și cu U Cluj. Și uite așa or s-o țină dintr-o minune în alta!
