Fanii tricolori sunt supărați pe Alexandru Maxim. Pe de o parte, au dreptate, pentru că jocul lui a dezamăgit. Pe de altă parte, nu este pentru prima oară când se întâmplă acest lucru. De ce ai avea așteptări de la cineva care rareori ți-a dat speranțe? Pur și simplu, este o problemă psihologică a fanilor, nu vina lui Maxim. Vorba aceea de duh din fotbalul românesc. Să nu ne facem iluzii, ca să nu avem deziluzii! Mai degrabă, eroarea aparține celor care tot insistă să-l cheme la națională. Dar poate se supără din cauza criticilor și ne scapă pe toți. Nu de alta, dar ne-am cam săturat de așteptări înșelate.
“Retras” în Turcia
Maxim pare un băiat simpatic. Este dezinvolt, are vorbele la el. Și când îi ies “floricelele” pe teren, pare chiar un fotbalist de top. Dar nu este. Joacă la o echipă de mijlocul clasamentului în Turcia. Dă și multe goluri, dar campionatul Semilunei nu mai este ce era odată.
Clar, îl surclasează pe cel din România, dar nici nu-i greu. Pentru că Liga 1 este undeva la coadă. În ultimele două sezoane a marcat 29 de goluri. O cifră frumușică pentru un mijlocaș ofensiv, dar să nu uităm că multe sunt de la punctul cu var.
Prin comparație, în cei 8 ani petrecuți în Germania, un fotbal infinit mai puternic decât cel turc, are doar 19 reușite.
Nici vorbă de lider
Luna viitoare, Maxim va împlini 32 de ani. O vârstă la care un fotbalist ar trebui să-și contabilizeze trofeele. Dar purtătorul tricoului cu numărul 10 de la naționala României nu prea are ce număra.
Perioada sa de vârf a fost în urmă cu aproape un deceniu, la primele sezoane cu Vfb Stuttgart. Pe urmă, a mai prins un transfer gras la Mainz și cam atât. S-a mulțumit cu puțin. Și asta se vede și la națională.
Rareori a strălucit în tricoul tricolor. Câte un gol spectaculos, câte o pasă decisivă, dar cam atât. Nu s-a impus niciodată ca lider. Nici măcar nu a dorit să-și asume acest rol. A părut că joacă mai mult pe vârfuri, că nu-i tipul de jucător luptător. Și că ne face nouă, tuturor, o favoarea că vine la națională.
Cel bun dintre cei slabi
Și totuși, lumea încă așteaptă multe de la Maxim. Iar explicația este simplă. Pentru că, în ciuda atitudinii, rămâne printre cei mai buni de la națională. Și printre puținii care chiar joacă pentru echipa de peste hotare la care este legitimat. El și Vlad Chiricheș, la fel de criticat după prestațiile din ultima perioadă.
Restul vin de la Liga 1, care ne-a arătat în cupele europene ce valoare are. Sau de pe la echipe de prin ligile inferioare. Cu excepția lui Ianis Hagi, vicecampion în Scoția cu Glasgow Rangers. Dar fiul “Regelui” nu mai joacă de luni bune din cauza unei accidentări grave.
Probabil că și peste un an, doi, Maxim va fi tot acolo. În lotul naționalei. Și noi tot o să trăim cu așteptări. Iar la finalul meciurilor vom fi din nou dezamăgiți.
