Florin Tănase ne împarte în două, ca și multe alte subiecte care ne străbat existența. Ca și Buhnici, ca și VAR-ul, ca și vaccinul, ca și viața în sine…
Câtă dreptate are?
Unii spun că Tănase are dreptate. Și poate chiar are, sesizează anumite lucruri care se petrec la FCSB. Aceștia au justificarea lor, fără îndoială că unele dintre spusele căpitanului au miez. Nu toate, dar măcar unele. Cum ar fi aceea cu inexistența dublurilor pe posturi. Dar poate că și el, Florin Tănase, dacă ar fi avut pe postul său (nu contează care, vârf de atac sau mijlocaș ofensiv, n-are importanță), o dublură de valoarea sa, plătită tot cu 30 de mii de euro pe lună, n-ar mai fi ieșit de două ori la rând golgeterul României, pentru că n-ar mai fi fost atât de sigur de locul său de titular.
Iubitorii de ierarhii
Alții zic că el e jucător și trebuie să stea în banca lui, nu să se ia în gură cu șefii. Ei aplică filosofia britanică, adică antrenorul (în cazul nostru, patronul și managerul, pentru că la FCSB antrenorul nu prea contează) are întotdeauna dreptate, chiar și atunci când n-are. Sunt două feluri de opinii, cele ale iubitorilor de liberă exprimare, indiferent care ar fi rangul preopinenților și cele ale conservatorilor, care pretind că ierarhiile trebuie respectate și că nu poți să spui în fața șefilor (și în spațiul public) chiar tot ce-ți trece prin cap.
Delicte de opinie
Cert este că situația e inedită, nu s-a mai prea văzut un conflict public, pigmentat cu replici tăioase, între șefii unui club și un fotbalist esențial al echipei. Unul care, în ciuda asperităților, a fost cel mai bun în meciul precedent, va purta banderola și în următorul meci, nepunându-se (măcar deocamdată) problema ca el să fie scos pe tușă din cauza delictelor de opinie.
Moduri de rezolvare
Nu se știe cum se va rezolva situația. Fie prin pupături în celebra Piață a ”Endependenții” (ceea ce e puțin probabil, buretele nu șterge chiar totul), fie, mai degrabă, prin preconizata plecare a lui Tănase în China, prin activarea clauzei eliberatorii de 3 milioane de euro. Dar e limpede cum s-a ajuns aici.
I s-a ”dat nas”
S-a ajuns aici permițându-i-se lui Tănase mult mai multe decât i se permit unui fotbalist, oricât de important în mecanismul echipei. Oferindu-i-se un regim aparte, nu numai prin salariul foarte mare, ci și prin alte privilegii. Prin folosirea lui ca aliat al conducerii în raporturile cu echipa. Prin încurajarea diverselor delațiuni ale sale (făcute în public, sau doar în privat, către șefii săi), acest mod de existență făcându-l să se creadă deasupra tuturor. În exprimare gregară, unui asemenea ins se spune că ”i s-a dat nas”. Iar ”nasul” dat lui Florin Tănase adulmecă acum un aer imaginar, care n-are nimic comun cu normele elementare de existență ale unei echipe de fotbal.
PS. Nu cred în varianta diversiunii expusă de Vivi Răchită. Cum adică? Șefii FCSB-ului sunt atât de delicați, nu-și permit să certe jucătorii, și-l trimit pe colegul lor Tănase la înaintare, să-i certe el? Să fim serioși…
