REGĂSIREA FOTBALULUI SAU DOAR SUPORTERI DE REZULTAT?
Peste 40 de mii de oameni la FCSB-Dunajska Streda nu e mult, ci e enorm. E, totuși, prima jumătate de august, multă lume probabil că are alte preocuări estivale. Dar asistența de joi seara pare să fie că e recordul zilei din Conference League. Mulți sunt și cei care au umplut aproape trei sferturi din arenă de la Craiova, și chiar și cei de la CFR, unde de obicei, în afara derby-rilor, dacă se adună o mie-două.
Jucăm și noi cu cine putem
Malițioșii ar spune că bucureștenii vin 40 de mii cu Dunajska Streda și vor veni 50 de mii joia viitoare cu Viking Stavanger (un nume care nu e deloc mare), tocmai pentru că acestea sunt echipele în mijlocul cărora ne dă dreptul propria noastră valoare să ne ducem traiul. Că Lazio, Ajax, Chelsea (foști adversari ai FCSB-ului), sau Celtic și Sevilla (preopinente relativ recente ale CFR-ului), sau Milan și Leipzig (vizitatoare ale Craiovei, deși cu rosso-nerri s-a jucat la Severin) nu prea mai alu prilejul să ne calce pragul. Sau, mai corect, că noi nu prea mai avem motive să dăm ohii cu niște nume atât de mari. Și-atunci lumea vine la meci cu cine poate și cu cine joacă favoriții, numai să-și ostoiască dorul de fotbal.
Alte generații de spectatori
Avem tribune pline nu numai la FCSB și la Craiova, ci și la Rapid, la Petrolul, la UTA, probabil că și la U Cluj, după ce se va reveni fdin exilul de la Mediaș. Specatorii sunt considerabil mai mulți decât înainte de pandemie și revenirea lor în tribune nu trebuie pusă doar pe ridicarea opreliștilor de tip epidemiologic. Oamenii se regăsesc pe stadioane, au apărut alte generații de specatori.
Locul rotunjorului cu cutia de table în mână și purtând pe cap un coif confecționat din ziar e luat de băieți cu tatuaje pe gambe, de fete care-și fac selfie-uri, de oameni între două vârste care-și aduc copiii măricei și uneori nevestele. Ei sunt cei care sporesc numărul asistenței, nu galeriile propriu-zise. Acestea vin mereu, chiar dacă uneori în număr mai mic. Dar nucleele dure sunt întotdeauna acolo, în peluză.
Curat și ieftin
Lumea vine la meci și pentru că are condiții. S-au făcut stadioane noi, nu mai trebuie să stai pe piatră fiindcă s-au rupt scaunele. Poți să-ți iei un suc, un sandviș, biletele nu sunt foarte scumpe, ți le poți cumpăra de pe internet, nu mai trebuie să stai cu orele la coadă. Iar în comparație cu creșterea celorlalte costuri (o seară la cârciumă cu consoarta te costă vreo trei sute, pe când dacă o scoți la meci scapi cam cu o sută), fotbalul a devenit chiar un entertainment destul de ieftin.
Doar la bine? Nu și la rău?
Am văzut însă (nu mai demult decât în sezonul trecut) și mecuiuri ale FCSB-ului cu doar vreo 5 mii de oameni, și ale Craiovei cu două-trei mii. Totul depinde de rezultate și de emulația pe care acestea o produc. Suporterul român ocazional, nu ultrasul la bustul gol, ci acela cu selfie-uri și cu punga de floricele în mână, e influențat încă de traseul echipei favorite.
Când treaba nu prea merge, stă acasă. Nu avem cultura englezilor sau a nemților, care umplu stadioanele indiferent de evoluțiile echipelor pe care le susțin. Noi ne aprindem repede și ne și stingem repede. La vremuri grele, sau stăm acasă, sau venim la meci să ne răcorim, înjurând. Dar poate o să mai evoluăm și o să ne dăm seama că stadionul poate deveni o felie importantă din existența noastră.
