Acum cam un veac, marele George Topârceanu stârnea zâmbetele românilor cu un distih care avea să devină legendar: „Mișu Șt. Popescu vrea să divorțeze?/Lung prilej de vorbe și de ipoteze”. Și urma, versificată, firește, o îndelungă chibițăreală pe seama motivelor care i-ar fi putut împinge pe Mișu Șt. Popescu și pe consoarta sa, Popeasca de rigoare, către acest pas decisiv în viața lor. Ba că unul așa, ba că celălalt pe dincolo…
Mijloacele din dotare
Dacă Mișu Șt. Popescu și Popeasca aveau la îndemână, acum aproape un veac, o arie destul de restrânsă de răspândire (scrisori, vecine bârfitoare, neamuri) a radicalei lor decizii conjugale, la dispoziția celor care combat acum pe seama divorțului Simonei Halep stă un întreg spațiu mediatic, online, tipărit, catodic, unde radio, în deplină consonanță cu vastele direcții de dezvoltare tehnologică presupuse de mileniul trei. Plus că vorbim despre divorțul fostului lider mondial al tenisului feminin, nu despre un oarecare Popescu.
Galeria de motive
Printre atâtea breaking-news-unri impetuoase care au lăsat detașat în urmă în ultimele ore orice altă știre, au început deja să se țeasă și în cazul Simonei (ca și la Mișu Șt. Popescu, de altfel), tot felul de ipoteze. Ba că el a mai fost însurat, și de-aia se desparte și de marea campioană, ba că părinții ei au încercat să-i lămurească să nu mai divorțeze, ba că ea n-a înțeles că nu e doar participantă de vază în circuitul WTA, ci și nevasta acelui Iuruc, soțul.
Exclusivitatea de a nu comenta
În asemenea situații, bătălia mediatică e dură. Cu atât mai dură cu cât publicul consumator de astfel de știri e mai deficitar la capitolul educație și mai lipsit de decență. Deja unii de pe piața media s-au și fălit cu o mare exclusivitate, pe care au ambalat-o corespunzător, ca pe un mare trofeu de presă, i-au legat și panglică aurie. Cică, întrebat despre divorț, soțul Iuruc a spus că nu comentează! Asta e marea exclusivitate, declarația care ține capul de afiș!
Primul și ultimul
Cu constatările sale care pot trece drept pudibonde, acest text are toate motivele de a fi acuzat de ipocrizie. Păi, cum adică, domnule? Buzărin îi arată cu degetul pe cei care dau o importanță ieșită din comun divorțului Simonei, scriind chiar el despre acest subiect? Se cuvine o corecție. Textul nu este despre „divorțul secolului”, ci despre avalanșa de reacții pe seama unui asemenea subiect. Și tot textul acesta mai are un defect, care în anumite împrejurări (puține!) poate trece și drept o calitate. E primul pe această temă al subsemnatului, dar, totodată, și ultimul.
