România a retrogradat în Divizia C a Ligii Națiunilor. Și nu acest aspect este dureros. A retrogradat în „B” și Anglia, care e vicecampioană europeană. Dureros este că mulți dintre componenții naționalei noastre de fotbal dau semne că nu cunosc principiile de bază ale sportului pe care îl practică.
Eșecurile suferite în majoritatea meciurilor disputate de tricolori în ultima vreme, numărul tot mai mic de goluri marcate au stârnit multă tristețe printre iubitorii fotbalului de la noi. Iar succesul (4-1) cu Bosnia și Herțegovina, de luni, 26 septembrie, n-a atenuat nemulțumirea fanilor și a specialiștilor din România. Mai cu seamă că naționala a retrogradat în Divizia C a Ligii Națiunilor, acolo unde va avea adversari pe care, odinioară, naționala îi surclasa de fiecare dată.
Dincolo de alunecarea în „lumea a treia” a fotbalului european, tricolorii de astăzi dovedesc serioase lacune în ceea ce privește bagajul tehnico-tactic. Și arată deseori că nu cunosc nici măcar principiile sportului pe care îl practică. Observăm că ei pasează atunci când sunt în poziție bună de șut și șutează atunci când ideal ar fi să paseze… Sau dau pasă unor colegi aflați în fața porții, talonați de adversari, punându-i pe aceștia în situații dificle… Sau se apucă să dribleze în zona centrală din fața careului propriu… Sau îl loc să pornească direct spre poarta adversă, aflați fiind în zona careului mare, virează spre colțul terenului obișnuiți fiind, probabil, să trimită centrări…
În urmă cu ani, într-un interviu filmat pe care i l-am luat pentru „Adevărul”, Miodrag Belodedici îmi poveste că, venind la Steaua, s-a trezit în situația de a renunța să păstreze mult timp balonul. „Nea Imi mi-a cerut să preiau și să-l pasez imediat. Două atingeri, maximum”, mi-a spus unul dintre cei mai tehnici fundași din istoria fotbalului. Iar Belodedici s-a conformat greu, după spusele sale. „Nu înțelegeam de ce, iar Emerich Ienei, pentru a mă convinge, mi-a spus că fotbalul este un sport colectiv, iar dacă eu țin mingea ceilalți colegi se uită la mine”.
Faptul că mulți fotbaliști de la noi nu cunosc sau au uitat care este scopul principal în sportul pe care îl practică nu e din vina lor. Mânați de dorința de a obține rezultate cât mai rapid și cu orice preț, mulți dintre antrenorii care lucrează la copii și juniori neglijează „înarmarea” acestora cu deprinderi sănătoase, unele care să le fie de folos mai apoi în cariera lor. De asemenea, și mulți patroni și/sau conducători de club insistă mult pe latura financiară a sportului rege. Astfel că mintea unor tineri altfel talentați ajunge să fie apăsată de milioanele și milioanele de euro pe care le-ar genera un transfer al acestora în străinătate.
Or scopul fotbalului ca sport inventat în secolul al XIX-lea, în Anglia, nu este de a căra un sac de bani de colo până dincolo… Scopul practicanților săi a fost și rămâne de a duce mingea în poarta aflată acolo. La fel se întâmplă la handbal, polo și hochei. La fel este la rugby, baschet și volei deși acolo nu există o poartă. În rugby, balonul e așezat în terenul de țintă advers, la baschet este aruncat printr-un coș, iar la volei este pus pe sol dincolo de fileu.
Evoluțiile și rezultatele naționale de fotbal din ultimii ani arată, după mine, că mulți dintre tinerii fotbaliști de la noi nu cunosc sau au uitat multe dintre principiile sportului pe care îl practică. La fel cum și mulți alți tineri sportivi români, de asemenea practicanți ai jocurilor de echipă cu mingea, n-au habar de acestea. Altfel nu i-am vedea, de pildă, pe fotbaliștii, handbaliștii sau rugbyștii noștri încăpățânându-se să pătrundă spre buturile adverse prin zonele cele mai aglomerate ale apărărilor adverse.
