Doar ce s-a auzit, de puține minute, fluierul final al meciului de la Baia Mare dintre localnicii de la Minaur și FC Argeș. A fost 0-0, iar partida a fost văduvită exact de ceea ce ar fi făcut-o mult mai interesantă. Prelungirile și, eventual, loviturile de departajare. A fost văduvită (iar telespectatorii au fost privați) de acel inefabil al deciziei pe muchie de cuțit, al acelor momente în care unii se îmbrățișează, fericiți că merg mai departe, iar ceilalți se prăbușesc la pământ, pradă deznădejdii.
Bucuria și tristețea
Asta era frumos în Cupă la noi până acum, asta a rămas frumos în Cupă la alții, dar din păcate la noi a dispărut. Nu neapărat fotbalul, de multe ori mediocru, lăsat în seama rezervelor sau a celor care evoluează de regulă mai puțin, Nu pentru realizări tehnico-tactice te uitai la Cupă, ci pentru acea bucurie amestecată cu tristețe, pentru acel melanj de stări de spirit diametral opuse, despărțite doar de câteva clipe și de câțiva metri.
Se pierde mesajul
Sistemul de-a dreptul aiuritor de desfășurare al competiției a fost comentat și răscomentat. S-a vorbit despre nonsensul de a ierarhiza niște echipe care n-au întâlnit aceiași adversari, despre lipsa totală de noimă a acestor grupe, despre coabitarea dubioasă (cel puțin) a Federației cu acea firmă olandeză care ne bagă pe gât, contra cost, toate aberațiile, iar noi le înghițim pe post de trufandale. Nu e vorba (doar) despre asta, ci despre pierderea profunzimii mesajului acestei competiții.
Puțin condiment la niște meciuri …prea dietetice
Învinsă rușinos la Ocna Mureș, Chindia nu e eliminată din competiție, are încă șanse să meargă mai departe, și, de ce nu?, chiar să câștige trofeul… Teoretic e încă posibil. Tot așa, echipa din Ocna Mureș, merituoasa învingătoare a unei prim-divizionare, s-ar putea să nu treacă de grupă dacă pierde (ceea ce e extrem de plauzibil să se întâmple) următoarele două meciuri. N-ar fi fost oare frumos ca după acel 2-2 dintre Alexandria și Farul să vedem prelungiri și chiar lovituri de departajare? Ca și după complet dieteticul și nesăratul meci dintre Dinamo și Craiova lui Mititelu?
Tot înainte, spre noi și noi egaluri!
Tocmai asta i s-a confiscat Cupei. Farmecul, ineditul, calitatea de a desena, definitoriu, un învingător. De a ști că la final unii vor fi bucuroși iar ceilalți triști. Așa, toată lumea pare indiferentă împăcată că a mai bifat un meci, după care urmează altul, la fel de plictisitor. Probabil, tot o remiză.
