Bunul simț este o piatră rară în fotbalul românesc. Mai ales în tagma antrenorilor. Cei mai mulți își vorbesc de rău colegii. Îi așteaptă la cotitură să le ia locul. Uită să-i salute la final de meci. Acceptă oferte jenante. Chiar dacă știu că vor fi unelte ale patronilor. Ba chiar se autopropun pe la echipe. Chiar dacă asta înseamnă că se umilesc pentru o slujbă. Ce să mai vorbim despre proiecte pe termen lung?
Tărie de caracter
În acest peisaj, Mihai Pintilii reprezintă un exemplu. Fostul internațional refuză să fie antrenor la FCSB. Un post râvnit de mulți. Și nu pentru că are vreo problemă cu stilul de conducere a lui Gigi Becali. Ci pentru că nu se simte pregătit. Și o spune clar, în public, fără frică.
La 38 de ani, încă face școala de antrenori. În Republica Moldova, pentru că acolo a prins loc. Și vrea să meargă în noua carieră pas cu pas. Experiența ca jucător i-ar permite să ceară mai mult. Mai ales că se află în staff-ul tehnic al bucureștenilor de când s-a retras de pe teren. Dar ar însemna să sară niște etape.
Plecarea peste noaptea a lui Nicolae Dică l-a pus într-o situație delicată. A condus pe FCSB la duelul european cu West Ham. Dar asta doar pentru că l-a rugat conducerea clubului să asigure interimatul. Însă a anunțat încă o dată că nu este momentul său.
Iar declarațiile date la finalul jocului sunt o nouă dovadă de bun simț. Nu a căutat scuze, nu a venit cu povești sforăitoare. A spus ce crede, fără pic de falsitate.
Caruselul demiterilor
Ce fac alții prin Superligă? Trei plecări de pe banca tehnică într-o singură zi. Cea mai răsunătoare a lui Nicolae Dică. După ce a fost umilit de patron și echipele adverse, a dat bir cu fugiții. Deși afirmase cu tărie că nu demisionează. Nu pentru că făcuse vreo mare performanță. Ci pentru că a adus bani în bugetul echipei. Un patron poate spune asta, dar un antrenor trăiește din rezultate. Și din jocul echipei. Iar Dică a dat rateuri la ambele capitole.
La Mioveni, este a doua schimbare de antrenor a sezonului. A plecat Alexandru Pelici, a plecat și Flavius Stoican. Primul merita mai mult respect totuși. Promovase echipa în Liga 1 și o menținuse acolo. În schimb, fostul dinamovist a “îngropat-o” pe ultimul loc. Doar două luni a rezistat în funcție. Timp în care a obținut o singură victorie în campionat.
Ce să mai zicem de Arad? UTA l-a îndepărtat pe Ilie Poenaru, numit în vară. Fostul antrenor de la Clinceni pleacă fără strângeri de mână. Rezultate slabe și un vestiar fărâmițat. Mandatul său i-a dus pe arădeni departe de play-off. Și a însemnat un șir nesfârșit de scandaluri. Cu jucători excluși din lot și salarii blocate de conducere. În locul său, surpriză! S-a întors Laszlo Balint. Plecat și el la începutul anului după o serie de contraperformanțe.
Să ne laudăm singuri!
Și o vorbă despre Dan Petrescu. Antrenorul care a dus din nou CFR Cluj în primăvara europeană. Cu noroc, fără strălucire, dar a reușit încă o dată. Și fostul mare internațional are din nou muniție. A atacat pe toată lumea. Adversari, suporteri, arbitri, un pic și conducerea.
Un comportament tipic. În loc de sărbătoare, se scot din nou săbiile. Se plătesc polițele. Și, din nou, cuvinte de laudă la adresa propriei persoane. Da, este primăvara europeană. Dar unde? Într-un fel de Intertoto. Nimic despre ratarea jenantă a adevăratului obiectivul. Play-off în Liga Campionilor și apoi grupele Europa League.
Comments 1