OCNA ȘI OCNELE
Un 1-1 cu o echipă aflată pe peultimul loc în Liga 3 e un rezultat dezonorant, care poate fi comentat de către cei împlicați într-o singură postură. Cea cu capul în pământ. Ocna Mureș e o trupă minusculă, cu jucători semiamatori, care în campionat pierde cu 7-0 în fața liderului, Corvinul, iar în Cupă devine dintr-o dată mare și reușește rezultate istorice. Bate pe Chindia, apoi reușește să smulgă un egal Universității Craiova.
Niște scuze puerile
Cu tot respectul pentru târgovișteni, Craiova nu e Chindia să-și permită să se facă de râs pe tăpșanele județului Alba sau pe oricer alte tăpșane. Craiova e Craiova și, dacă identitar se pretidnde continuatoarea (chestiune aflată în ceață totală) Maximei, atunci trebuie să se comporte ca atare. Să nu se facă de râs și, dacă totuși se mai întâmplă, să accepte asta cu bărbăție, nu să vină cu fel de fel de justificări, una mai străvezie și mai ridicolă decât cealaltă.
O treabă mare
Zice Mirel Rădoi ba că terenul a fost prost, ba că nocturna a fost chioară, ba că doamna arbitru n-a dat un penalty clar.pentro olteni. (Dar nici pentru Soda n-a dat, chestiune pe care antrenorul o omite în jelania sa). Toate afirmațiile sunt profund adevărate, poate confirma oricine s-a uitat măcar câteva minute la meci. Mai spune că în vestiar masa de masaj se afla lângă locul unde se făcea ”treaba mare”. Posibil să fi fost așa, dar Craiova a știut de la început că se va deplasa la Zlatna, nu pe Wembley.
Boierii din carul cu boi
O echipă bine finanțată, bine antrenată, care se pretinde candidată la titlu, trebuie s-o bată pe ”Soda” Ocna mureș oriunde, și la Zlatna, și într-o parcare de stadion, și într-o poiană din Apuseni, unde ”treaba mare” se face în boscheți, și în văioaga ghețarului de la Scărișoara, aflat relativ aproape de Zlatna. Iar dacă se întâmplă să nu câștige, primee în ordinea rostirii sunt scuzele față de suporteri, nu justificările acelea pline de frustrare, de boieri care în loc să fie plimbați cu trăsura, au fost urcați într-un car cu boi.
Amintiri de la Nădrag și Măneciu
Pentru că tot se revendică din trunchiul ”Maximei”, cei de astăzi ar trebui să-și amintească de deplasările în Cupă ale marii echipe de acum patru decenii. Au fost meciuri jucate la Laminorul Nădrag, în Munții Banatului (5-0 în 1979) sau la Avântul Mâneciu (5-2 în 1978), mai sus de Vlăenii de Munte, spre Cheia. Tot adversare din eșalonul trei, puse la respect așa cum se cuvine, de o mare echipă care nu se plângea de condiții. Ce vestiare or fi fost la Nădrag pe vremea când antrenorul Craiovei mai avea doi ani până să se nască? Dar acea echipă era cu adevărat mare, cea de astăzi doar se pretinde a fi!
SXkAeJWOEd