La un Campionat European, într-un sport ca handbalul, teoretic mai civilizat decât golănia universală care se pretinde că ar aparține doar fotbalului, vedem acel gen de arbitraje care la hulitul fotbal existau doar pe vremea Scorniceștiului, Victoriei sau Moreniului. Ceva din epoca ”azi n-a fost rândul vostru”, pe care o credeam demult apusă.
Ne indignăm, dar degeaba
Imediat după fluierul final al înfrângerii cu Muntenegru (34-35), precedat de jafuri monumentale comise chiar la ultimele (și decisivele) faze de joc, Cristina Neagu a spus că acele arbitre din Austria n-ar mai trebui să oficieze niciodată. La fel de indignată era lumea din studiourile tv, apoi de pe site-uri și de pe rețelele de socializare. Adjectivele curgeau, ca și frustrările noastre, ale tuturor.
Sindicatul semicercului
A doua zi dimineață, miercuri adică, a luat poziție inclusiv Blocul Național Sindical, condus de vechiul combatant Dumitru Costin, măcar și prin prisma afilierii la BNS a Sindicatului Handbaliștilor. Indignare și în acel comunicat, dar și nedumerire față de pasivitatea FR Handbal, culmea, for condus de un fost mare arbitru internațuional, Constantin Din, cu 7 turnee finale mondiale, eurpene sau olimpice la activ.
Poziția FRH
La ceasuri bune după acest apel sindical, spațiul public s-a bucurat, în sfârșit, și de o .augustă opinie federală. Dl Constantn Din a anunțat publicul destul de larg (e posibil ca meciul de handbal cu Muntenegru să se fi bucurat de o audiență mai bună decât multe dintre plictisitoarele partide de fotbal din primul eșalon) că a fost contactată Federația Internațională și se are în vedere inclusiv depunerea unui memoriu la adresa unui arbitraj ”slab, cu multe greșeli de ambele părți”.
Nu ne interesează ”ambele părți”
Domnul președinte Constantin Din poartă mănuși de catifea, într-un moment în care ar trebui să aibă mănecile suflecate și să-și exprime indignarea, acel năduf care ne încearcă pe toți. Ne interesează mai puțin că au fost ”greșeli de ambele părți”, ne enervează la culme că greșelile vădite împotriva noastră (acel dublu dribling care nu ne era permis nici în copilărie, când jucam handbal pe bitum, în curtea școlii), ne-au azvârlit în afara semifinalelor.
Obrazul celălalt
Practcarea acestui gen de diplomație, a acestor fandări elegante în locul unui pas hotărât, probabil că va duce la repetarea unor astfel de situații. De furtișaguri evidente, ca să nu ne mai ascundem în spatele cuvintelor. La aproape 24 de ore de la un asemenea jaf la drumul mare, memoriul trebuia să fie deja depus, echipa noastă trebuia să protesteze public în meciul de miercuri seara cu Germania (banderole, tricouri inscripționate, orice) asumându-și orice sancțiune, pentru că nicio măsură punitivă nu poate fi mai dureroasă decât aceea de a fi fost scoși din fluier din lupta pentru primele locuri ale Campionatului European. Noi însă ne pregătim să întoarcem și obrazul celălalt, ca nu cumva să supărăm pe acel cineva care oricum nu ne iubește.
SURSĂ FOTO: Marius Ionescu
