Recentul ”caz Strizu”, cu toate întâmplările care i-au premers și care i-au urmat, scoate la iveală lucruri mult mai ciudate decât aparent inofensiva situațuie în care un antrenor principal, fie și doar în acte, nu și-a însoțit echipa în cantonamentul de iarnă. Respectivul, rămas acasă, elaborează un minuțios plan de pregătire, are părinții bolnavi sau clubul vrea să pună pe altcineva. Sunt, fiecare dintreacestea, niște justificări, dar ele nu pot fi înghițite pe nemestecate.
Cele două categorii
Dar așa stau lucrurile, nu Leo Strizu ca persoană e subiectul, nici măcar FCSB, unde s-au mai întâlnit de-a lungul timpului momente de acest gen, ci situația în sine. Ipostaza unui fotbal în care unii antrenează și apoi dau indicații stând jos, neridicându-se, în vreme ce alții stau în picioare, semnează foaia, dau declarații, dar nu decid absolut nimic. Se cuvine câte o dscuție asupra fiecăreia dintre categorii.
Unii conduc mașina fără permis
Prima, a antrenorilor nelicențiați corespunzător nivelului la care practică , sau cazul extrem al lui Pintilii acum și al lui Mirel Răoi cu câțiva ani în urmă, pur și simplu neatestați ca antrenori. Persoane particulare, cu alte cuvinte. Foști fotbaliști remarcabili, poate chiar știind să antreneze, dar nedeținând vreun act din care să reiasă că sunt antrenori. E ca și cum ai știi să conduci mașina, dar n-ai avea permis. Chestiune cu desăvârșire interzisă de legislația rutieră, dar care în legislația fotbalistică iată că mai poate fi și driblată uneri.
Cu diploma pe frunte
A doua categorie e cea a posesorilor de Licență Pro, care mai practică la modul concret meseria (unii au practicat-o cu ani în urmă, dar au ieșit din circuit) dar sunt solicitați să-și pună diploma în frunte și să îndeplinească un rol pur decorativ, fpră nicio putere de decizie. Firește că această figurațe e retribuită, avantaje fiind așadar de ambele părți.
Ideea de marionetă remunerată
Recent, Gabi Manu, posesor de Licență Pro, antrenor tânăr, care a activat cel mai sus în Liga 2, a mărturisit că a primit mai multe solicitări de ”închiriere” a licenței, dar nu le-a dat curs. Mai mult, a respis cu vehemență ofertele, invocând principii morale, susținând că nu e nici corect, nici moral, ca în acte să figureze antrenor cineva, iar problemele tehnico-tactice ale echipei să le rezolve altcineva. Alții, destul de mulți, au gândit diferit de Gabi Manu și au acceptat, pentru perioade mai lungi sau mai scrte, acest rol de marionete remunerate.
Hiba e a legiuitorului
Contează mai puțin dacă procedeul e corect din punct de vedere moral. În principiu nu e, dar asta contează mai puțin câtă vreme nu există un paragraf de regulament care să interzică această practică. Dacă ar fi, atunci nu s-ar mai povesti, iar marionetele retribuite n-ar mai putea să se miște libere prin peisaj. Ca și multe alte probleme, și aceasta e de competența legiuitorilor și doar a lor!
