Naționala de rugby seniori s-a înclinat (20-38), la Lisabona, în fața Portugaliei, însă nu acest eșec trebuie să ne îngrijoreze. E adevărat, România nu va găzdui semifinala Rugby Europe Championship 2023, ci se va deplasa în Georgia, acolo unde o așteaptă un meci infernal în 5 martie, la ora locală 16.00 (14.00 în țara noastră). Dincolo de rezultat și de implicațiile lui asupra ierarhiei finale, îngrijorător este faptul că națiunile pe care altădată le consideram minore ne amenință tot mai mult poziția.
În 2000, atunci când Campionatul European de rugby seniori a fost restructurat, echipa României a pornit drept mare favorită. Reprezentativele Franței și Italiei, cele care participaseră din anii 50-60 și până pe la sfârșitul anilor 90, nu mai făceau parte din competiție, acestea concentrându-se doar pe Turneul devenit al celor 6 Națiuni. Iar naționala noastră urma să înfrunte pe Georgia, Spania, Portugalia și Rusia. Iar în 2000, România s-a impus cu maximum de puncte.
Între timp, raportul de forțe s-a schimbat. În 2001, naționala a pierdut în premieră în fața Georgiei. Și nu și-a putut apăra trofeul cucerit cu un an înainte. Mai apoi, în 2003, România s-a înclinat pentru prima dată într-un meci cu Portugalia. Iar lusitanii au devenit campioni europeni. Mai apoi, Georgia s-a transformat într-o formație tot mai greu de învins. Dovadă că din ultimele 17 partide cu această formație România a câștigat doar două, iar una s-a încheiat la egalitate… Spania și Rusia au început și ele să se impună în fața Stejarilor. Iar dacă formația răsăriteană a fost exclusă din cauza războiului din Ucraina, aceea iberică nutrește în continuare mari ambiții – a pierdut calificarea directă la Rugby World Cup 2023 în favoarea României fiindcă a folosit din nou un jucător neeligibil.
Stejarii s-au înclinat (20-38), duminica trecută, la Lisabona. Și au fost dominați atât pe treisferturi, cât și pe înaintare. Firește că vina pentru eșec este a jucătorilor. Fiindcă apărarea rămâne apărare, iar placajele ratate contează. Fiindcă repunerile în margine și grămezile ordonate pe introducere proprie trebuie câștigate. Fiindcă jocul cu piciorul nu e eficient dacă balonul nu e trimis departe, în ideea de a ține jocul în terenul advers. Pe de altă parte, rugby-ul de astăzi nu mai seamănă cu cel de odinioară. Fiindcă dacă vom compara jocul de acum cu cel din anii 50, 60, 70, 80 și chiar 90 vom observa că în zilele noastre nu mai poți îngropa balonul prin aglomerări. De asemenea, nu mai poți da placaje foarte sus… Vom vedea că ritmul de joc a devenit din ce în ce mai sufocant. Și că la grămezile ordonate există timpi de legare care au atenuat din „ciocnirea” fizică a celor două pachete de înaintare. Totodată, înaintașii de acum au viteza de deplasare a treisferturilor, iar „troacarii” dispun de același gabarit precum „grămădarii”… De nu-i mai poți deosebi pe unii de ceilalți.
Așadar, în contextul fluidizării jocului de rugby, eliminării timpilor morți, dar și a atacurilor tari de altă dată, România riscă să-și piardă și poziția actuală, aceea din spatele Georgiei. Portugalia și Spania, cu numeroși jucători naturalizați în special din Franța, dar și din Marea Britanie, sunt tot mai periculoase. Fiindcă au și multe atuuri comparativ cu noi: climă blândă care favorizează disputarea meciurilor în tot cursul anului, infrastructură modernă, posibilități financiare. Iar creșterea în valoare a celor două echipe de rugby iberice le poate duce într-un turneu extins al națiunilor (actualul Six Nations). Fiindcă și Portugalia, și Spania prezintă și un interes turistic, acolo făcându-și vacanțele mulți britanici, de pildă.
Însă amenințarea nu vine numai de acolo. Germania, o forță în perioada interbelică, atunci când a învins și Franța, are posibilitatea de a amenința poziția România. A și făcut-o prin 2017, când a câștigat contra naționalei noastre. De asemenea, Belgia și Țările de Jos pot crește în valoare. Mai ales că prima poate folosi jucători din Franța cu origine belgiană, iar cealaltă se poate orienta spre Africa de Sud, acolo unde sunt numeroși rugbyști cu strămoși născuți în „țara lalelelor”. Nu în ultimul rând, Polonia are potențial pentru a se ridica. Iar Rusia a dovedit că poate fi sus în edițiile precedente ale Rugby Europe Championship.
Așadar, nu eșecul de la Lisabona trebuie să ne pună pe gânduri. Ci faptul că la noi rugby-ul, echipele de rugby, și mă refer și la cele de club, nu beneficiază de prea multă susținere din partea autorităților locale. Iar fără echipe de club nu vom avea nici jucători valoroși. Ceea ce va afecta în final și naționalele de juniori, tineret și seniori.
Foto: Rugby România – Luis Cabelo
