DESPRE BANDEROLĂ, CU TUDOREL STOICA ȘI ȘTEFAN IOVAN
Acea fâșie de material textil e foarte importantă în ecoomia unei echipe de fotbal. Cine crede că e vorba doar despre un simbol, greșește,. Fâșia aceea definește liderul, iar în condițiile în care o echipă are mai mulți lideri, fâșia îl desemnează pe liderul liderilor.
La poignet
Subiectul a revenit în totalitate când, în ultimele minute ale mecului pierdut la RAD, Octavian Popescu, primind banderola, practic n-a știut ce să facă cu ea. A pus-o la încheietura mâinii, la poignet, după ce nu altădată, fixându-și-o iarăși, sau măcar încercând s-o așeze, banderola îi tot pica de pe mână.
Lacrimi de lider
Un alt purtător roș-albastru de banderolă, Darius Olaru, a început nu demult să plângă, cu fâșia pe braț. Luase un cartonaș galben care-l suspenda pentru meciul următor. După care, de la înălțimea funcției sale de căpitan al FCSB-ului, s-a pus pe bocit de parcă ar fi tăiat ceapă sau s-ar fi uitat la filme indiene. ”Sălta cămeșa pe dânsul”, ca să-l cităm pe marele Ion Creangă.
Noi, cei de modă veche
Societatea contemporană, înțelegătoare și globalizată, cauționează astfel de întâmplări. Le pune pe seama fireștii și omeneștii emoții. De ce oare noi, cei de modă veche, nu înțelegem trăirile unui tânăr care traversează un moment de frustrare? Ba le înțelegem pe ale unui tânăr, dar nu le pricepem pe cele ale unui căpitan de echipă. Fiind noi mai de demult, am apucat să vedem pe terenurile de fotbal și altfel de căpitani.
Căpitanii de altădată
Am discutat subiectul joi dimineață, la ”Fanatik SuperlLga”. Legăturile telefonice ni i-au adus în sudio pe Tudorel Stoica, apoi pe Ștefan Iovan. Primul, căpitanul ”de facto” al Stelei 86, al doilea, căpitan la Sevilla, în condițiile absenței de pe teren a primului. Se poate deci spune că Tudorel a fost căpitanul căpitanului de la Sevilla, adică al lui Fane.
Finala interzisă
De ce a lipsit Tudorel în marea finală de la Sevilla? Pentru că în prima repriză a returului semifinalei cu Anderlecht a luat acel cartonaș galben care-l suspenda pentru ultimul act al competiției. Căpitanii de azi plâng pentru că ratează următorul meci de campionat, unul cu totul banal. Tuorel rata marea finală, cel mai important meci al întregii sale vieți de fotbalist. S-a apucat oare să bocească? Nu, a strâns din dinți, și-a ajutat cu toate puterile echipa să acceadă în acea finală despre care știa deja că lui îi era interzisă.
Exemplul Săpunaru
Fane Iovan, întrebat cam cine din camponatul nostru se apropie cât de cât de profilul ideal al căpitanului de echipă, a răspuns fără ezitare: Săpunaru. Are perfectă dreptate! Într-avdevăr, cu toate gărdulețele pe care le mai sare uneori, Săpnaru e cel mai aproape de prototip. N-o să-l vedeți niciodată smiorcăindu-se că a luat cartonaș galben și va fi suspendat. Se va sacrifica și se va expune mereu pe sine înaintea celorlalți. De pe brațul său banderola nu riscă niciodată să cadă!
