INFANTINO, UNANIMITATEA DE LA KIGALI, RWANDA
Cum în imperiul FIFA soarele nu apune niciodată, există 211 membri votanți. Cu pondere egală, firește, nu contează dacă ești superputere, campioană mondială sau insulița lui Robinson Crusoe, tot un vot ai. Dar iată că forțele mondiale ale fotbalului și ostroavele pierdute în imensitatea oceanelor gândesc la fel. Toate l-au votat din toată inima pe Gianni Infantino.
Unitatea de monolit
Unanumitate, așadar, niciun vot contra, nicio abținere. Toată lumea într-un glas și într-o răsuflare, l-a certificat pe Infantino, care a candidat de unul singur. La fel a candidat și Răzvan Burleanu acum aproape un an. Aceeași unanimitate, aceeași unitate de monolit. ”Stâns uniți în jurul conducătorului iubit”, se spunea pe vremuri. Au trecut mai mult de trei decenii de-atunci, dar chingile încă nu s-au slăbit. Unitatea de monolit există, Federația română la scrutinul din primăvara lui 2022, prin propria sa unanimitate, n-a făcut altceva decât să premeargă unanimitatea FIFA 2023. După cum se poate observa, e o politică universală, iar România are meritul de a fi iscălit fișa de pionierat în materie.
Silapulapu
Nu trebuie neglijat nici că FIFA și-a dus Congresul încununat de alegeri la Kigali, capitala Rwandei. O țară mirifică, pesemne, un fotbal ”în curs de dezvoltare”. Și un dictator local care domnește africănește, adică totalitar, de aproape un sfert de veac. Dar după îmbrățișările cu șeicii, pentru adidașii albi ai lui Infantino (purtați mereu la costum de culoare închisă), excursia de triumf electoral de la Kigali, pecetluită de îmbrățișarea cu dictatorul rwandez, nu e altceva decât o nevinovată plimbare prin savană. Probabil că următoarele alegeri (unde va fi tot unanimitate, firește!) vor avea loc pe vreun atol din Pacific, iar Infantino, împăratul Planetei Fotbalului, se va îmbrățișa atunci cu descendentul direct al lui Silapulapu, căpetenia din Moluce care l-a ucis pe Magellan acum o jumătate de mileniu.
Mâinile
Când ai un singur candidat, nici nu mai are rost să confecționezi bilețele. Se votează la grămadă, prin ridicare de mână și nici măcar nu se mai numără palmele ridicate spre cer. Se întreabă într-o doară dacă e cineva împotrivă sau dacă se abține cineva. Dacă la orizont nu apare nicio mână, se ștampilează unanimitatea, apoi se trece la festin, cu preparate din rafinata bucătăre rwandeză.
Aviz nemulțumiților!
Consecințele apar însă mai târziu. Atunci când vreunuia dintre cei 211 de entuziaști ridicători de mână nu-i convine câte ceva. Apar, firește, contestări, nemulțumiții sunt vocali. Așa s-a întâmplat și la FRF, când a doua zi după unanimitatea din 2022, unii au început să-l boscorodească pe Răzvan Burleanu, pe care tocmai îl votaseră. Așa va fi și acum, pentru că e imposibil ca toată lumea să fie de acord cu absolut tot ce fac FIFA și Infantino. Dar acestor contestatari ar trebui să li se bată obrazul și să li se pună că au avut la îndemână cea mai democratică metodă de contestare posibilă: VOTUL! Și că și-au bătut joc de ea, transformând-o în picnicul electoral de pe Arena Națională, copiat la scară planetară la safariul unanimității din Rwanda.
