În decursul istoriei sportului românesc, am asistat la multe meciuri pierdute de echipele noastre deși le-au dominat până spre final. De data aceasta, într-o duminică de sfârșit de martie, handbalistele de la Rapid nu numai că s-au impus (30-24) în fața lui Krim Ljubljana (Slovenia), dar au izbutit să remonteze și handicapul din meciul tur (24-29) și să se califice astfel în sferturile de finală ale Ligii Campionilor. Acolo unde era prezentă deja și CSM București.
Această performanță s-a reușit la prima participare a Rapidului de când competiția celor mai valoroase cluburi de handbal de pe continent se desfășoară în noul format. Altfel, gruparea din Giulești are în palmares un trofeu de campioană a Europei. S-a întâmplat în 1964, când Rapid s-a impus cu 14-13, la Bratislava, în fața echipei daneze Helsingør IF. Semn că gruparea alb-vișinie nu este una apărută peste noapte în sportul cu mingea mică.
Nu eram născut acum șase decenii. În schimb, am asistat, pe viu cum se spune, la un alt mare succes al Rapidului în competițiile continentale. S-a întâmplat în 9 mai 1993, deci acum aproape 30 de ani, în sala din Giulești. Atunci, o formație a Rapidului din care făceau parte Mihaela Ciobanu, Sorina Lefter, Mari Doiciu, Florica Ivan, ca să le amintesc doar pe câteva dintre jucătoarele de atunci, câștiga cu 28-16 prima manșă a disputei cu CSL Dijon din finala Cupei IHF. În returul din Franța, Rapid a pierdut la limită (22-24), dar a revenit acasă cu trofeul continental.
Pentru mine acea finală a reprezentat și primul eveniment sportiv major internațional la care am asistat ca ziarist acreditat. Și din acest motiv mi-l amintesc cu mare plăcere. Mai apoi, am dialogat cu handbalistele Rapidului la „Întâlnirile Sportive” ale cotidianului „Ora”. Iar ele au venit la acea discuție, ținută la restaurantul lui Mitică Tudor „Ciobă” de pe șoseaua Nicolae Titulescu, și cu trofeul. Erau vremuri în care presa sportivă era foarte apropiată de oamenii din arenă.
Îmi amintesc, de asemenea, de o discuție cu regretatul antrenor al Rapidului de atunci, Tibi Milea. Fusese numit la naționala de fete. Și mi-a spus de ce Danemarca este atât de valoroasă în sportul cu mingea mică. „Dacă s-ar face o echipă a mamelor handbalistelor daneze și ar juca cu aceasta, atunci sportivele n-ar avea milă de cele care le-au adus pe lume. Le-ar călca în picioare! Aici sunt danezele superioare jucătoarelor noastre de handbal. În plan mental”, mi-a spus cel care a colaborat la Rapid cu secundul Nicolae Diaconu.
Ulterior am mai avut ocazia să asist la meciuri istorice în handbal. În 2010, am făcut fotografie la finala Ligii Campionilor dintre Oltchim și Viborg din Sala Polivalentă. Doi ani după aceea, la Londra, am revăzut-o pe Mihaela Ciobanu. Atunci, portărița Rapidului din 1993 a urcat pe a treia treaptă a podiumului olimpic, fiind singura handbalistă născută în România care a cucerit o medalie la JO (e adevărat, atunci a apărat poarta Spaniei).
Cât despre meciul Rapidului cu Krim, remarc atmosfera făcută de fanii giuleșteni. Precum și jocul bun din a doua parte a confruntării (în prima s-a ratat foarte mult, deseori din poziții de „unu la unu” cu portarul). De asemenea, este de amintit că pe lângă vedetele venite din Vest (Estavana Polman, Orlane Kanor), Rapid s-a bazat și în acest meci pe jucătoarele autohtone. Și pot fi amintite portărița Denisa Șandru, pivotul Lorena Ostase, centrul Eliza Buceschi, interii stânga Gabriela Perianu și Sorina Grozav, precum și extrema dreaptă Alexandra Badea. Cu o mențiune pentru fiica Marianei Tîrcă pentru faptul că și-a asumat marea răspundere de a executa aruncarea de la 7 metri în finalul partidei.
Grație succesului repurtat de Rapid, România are pentru a doua oară două echipe feminine de handbal în sferturile de finală ale Ligii Campionilor. Prima oară s-a întâmplat în 2016, când CSM București a cucerit trofeul, iar HCM Baia Mare a pierdut în fața lui Buducnost.
PS – Ar fi frumos ca la meciul tur dintre Rapid și Vipers, în 29 aprilie, în Sala Polivalentă din București să se afle și jucătoarele care au câștigat Cupa IHF în 1993, și City Cup în 2000.
