Lumea a sărit în sus după arbitrajul dezastruos de la Rapid – FCSB. Și nu înțeleg de ce! Este vreo surpriză pentru cineva? În fotbalul românesc orice este posibil. Pentru că nu există nicio regulă neîncălcată. Sau poate doar cele făcute cu dedicație. În rest, regulamentele sunt luate la mișto. Contractele sunt batjocorite. Fanii sunt tratați ca niște fraieri. Și atunci, de ar fi VAR-ul românesc ceva de respectat?
Vopsiți cu VAR
Arbitraje proaste au fost cu duiumul în acest sezon. Primul cu VAR din istoria primei ligi. La început cu mici ciupeli. Care nu se văd la cameră. Apoi a apărut tupeul. Mai întâi, se uitau la ecran, dar vedeau cu totul altceva. Acum nici nu se mai duc până la margine. De ce să-și mai consume energia?
Iar Horațiu Feșnic a dus totul la rang de artă. Și totul cu o liniște interioară de filme horror. Ceva în genul celebrului arbitru ecuadorian de la Mondialul din 2002. Acel Coreea de Sud – Italia de neuitat. Cam așa a arătat și fața lui Feșnic. Impasibil la măcelul de pe teren. Dar este exact fața fotbalului românesc.
Băieții cu carioci
Vorbim de arbitraj, când avem VAR ca în primii ani ai televiziunii. Dungi trase cu carioca și reluării pe jumătate. Iar în camera cu multe ecrane sunt trimiși “adolescenții”. Cei cu experiență pleacă în Arabia Saudită. Să se joace cu banii șeicilor. Ce n-ar da nenea Vassaras să fie șef pe la Riad. Doar că acolo nu faci feșnicisme cu bogații. Este prea periculos.
Te uiți în campionatele adevărate și vezi reluări 3D. O grămadă de unghiuri și decizii la milimetru. În pompos denumita Superligă, încă se lucrează cu lumini și umbre. Și cu desenele de iarbă de pe gazon. Și dacă nea Vasile care tunde iarba a mers strâmb cu mașinuța?
Uite barajul, nu e barajul!
Dar să lăsăm arbitrajul. Nu ne ducem cu gândul la fotbal, că-l primim cu lingurința. Ci ne uităm la reguli. Treaba cu barajul pentru cupele europene este de râs. Nu neapărat teoretic, ci practic. Știți de ce? Că s-ar putea să nu se mai joace. Pentru că fotbalul românesc și-a făcut propriile regulamente. Altfel decât cele europene.
Mai exact, sunt o grămadă de echipe fără licență UEFA. Unele nu au cerut-o, că nu s-au gândit la Europa. Altele, cazul lui FC Hermmanstadt, nici nu au voie, că sunt în insolvență. Așa că, din play-out, la locul de baraj trag doar două echipe. FCU Craiova și FC Botoșani. Dacă niciuna nu se clasează în primele patru locuri, adio baraj pentru Europa. Dacă doar una este acolo, dispare doar primul baraj. Joacă direct cu cea din play-off. Ce spuneți, este viciată competiția?
Nici Steaua, nici Dinamo
Și să nu credeți că este doar în Superligă. Se întâmplă și mai jos. CSA Steaua este pe loc de promovare în Liga a 2-a. Dar nu are acest drept. Așa că pare să joace când vrea. În play-off, a câștigat un singur meci. Știți cu cine? Cu Dinamo. Pe principiul, nici noi, nici voi.
Dar nici “câinii roșii” nu sunt de plâns. A doua insolvență în doar câțiva ani mai șterge niște milioane de euro. Datorați, nu încasați. Jucători, firme, colaboratori, toți au muncit degeaba.
Vă mai miră arbitrajul lui Feșnic? Probabil că vă mințiți în continuare că avem fotbal în România. Naționala se uită la televizor la turneele finale. Liga Campionilor pare doar un “block buster” pe Netflix. Europa League este doar “pay-per-view”. Cu mici excepții, Conference League înseamnă o vacanță de vară peste hotare.
